Războiul clownilor

Deci eu băteam câmpii pe tarlaua lui Zuckenberg când m-am întâlnit cu niște nepoți speriați care mi-au dat de știre că și-n satul Dealu’ Frumos au început protestele. Și ca orice cronicar care se respectă, am pus mâna pe șoarece și m-am deplasat la fața locului, pe site-ul cu pricina, unde niște reporteri gâtuiți de emoție transmiteau în direct confruntarea. Dacă Romney și Gingrich ar fi fost prezenți în baia de mulțime electorală cu siguranță că l-ar fi acuzat pe Obama de acțiuni dușmănoase de subminare a caloriei naționale. Cert e că atmosfera devine explozivă și riscă să degenereze într-o secesiune de toată frumusețea dacă nu se intervine prompt și federal.

Dealul Frumos, sau în traducerea ilegaliștilor mexicani, Loma Linda, este un sat aflat la confluența autostrăzilor care te duc fie spre orașul sfinților (San Diego) fie spre metropola îngerilor (Los Angeles), depinde cum stai cu neprihănirea. De obicei în Loma Linda nu se întâmplă mare lucru în afara incendiilor răzlețe, cutremurelor sfioase, culesulului portocalelor sau păzirea Sabatului. Cu toate acestea Dealul Frumos a fost declarat patrimoniu UNESCO și monument al National Geographic deoarece acolo încă supraviețuiește o specie religioasă de a cărei conservare și salvare depinde întreaga omenire.

Licuricii raw

La întrebarea duioasă ‘ce-ai fâcut grigorie în ultimele șapte luni‘? se pot oferi mai multe răspunsuri dintre care cel mai important este acesta: am fost trimis în hibernare de băieții de la O&P deoarece au rămas și fără oameni și fără perspective. Și cum grigorie lucrează cu materialul clientului, e clar c-a trebuit să intru-n silenzio stampa până ce apar noi clienți. Clienți care n-au întârziat să aterizeze decât cu șapte luni mai târziu. Între timp am slăbit, m-am lăsat de soia, am învățat să pun gresie, m-am apucat de traforaj, și-mi duc nepoții la grădiniță. Și dacă tot a venit vorba de grădiniță, cred că ăsta-i și subiectul hrisovului pentru trimestru’ următor, care se poate folosi și ca material suplimentar pentru școala de sabat, cea fără de instructor.

Căutând de zor prin lanurile mănoase ale internetului o grădiniță pentru ăștia micii, de care trebuie să scap pănă vin părinții lor din Spania cu căpșuni la subțiori, am dat de grădinița visurilor mele; gădiniță la care dacă mama mă dădea, acum sigur nu mai munceam atât de mult ca să mănânc așa de puțin. Circula vorba pe internet la vevevepunctligiapoppunctcom (asta ca să protejez pagina de troli, orci sau alți goblini) că s-a înființat prima grădiniță raw din România. Nu doar că este raw dar și vegană pe deasupra. Și eu care credea că e doar raw! Acum, etimologic vorbind, raw este un import nefericit din altă limbă și care s-ar traduce pe românește crud, brut, necopt. Conform regulii de trei simple, dacă se dorea într-adevăr ca grădinița să fie raw 100% trebuia să se înceapă de la caracterizare. De ce să umbli cu importuri artificiale aburite în nu știu ce limbă când avem cuvinte așa de propaspete, naturale și autohtone care să descrie starea de fericire mai sus amintită. Eu aș fi fost mai radical. Aș fi spus, ‘prima grădiniță crudă, brută și vegană‘ din România fochistă.

Ce avem noi aici?

Deci e clar, cred că și-a băgat alde ucigă-l dieta coada de n-am reușit eu nici pân’ acum să vizionez mare lucru; doar o juma’ de halcă din prima emisiune iar la a doua nu s-a mai deschis deloc frigiderul istoriei, a înghețat ecranul iar eu mi-am pierdut răbdarea. Așadar și prin urmare am să scriu un hrisov incomplet; eventual îl mai umplu cu ce-au zis alți comentatori și cu ce gărgăuni mai am eu prin cap poate reușesc s-o scot cumva la capăt.

Deci ce avem noi aici? Fratele patriarh de ziua a șaptea este prezentat nitam nisan (sic) ca fiind veteran, ceea ce este un plonasm ostentativ deorece se vede de la poșta din Câmpina că invitatul nu mai e de mult la secțiunea de juniori a clubului adventist de la băneasa. Dar când domnul moderator a trecut la analiza pe text și-a-nceput șă-și dea cu părerea despre competențele invitatului am început să mă foiesc pe scaun și să-mi aprind o țigară de soia. Afirmația ‘persoana cea mai potrivită‘ care să peroreze duios despre istoria persecutaților de ziua a șaptea, treacă meargă, e discutabilă, și n-o să am insomnii din cauza ei însă când moderatorul a punctat adevărul imuabil că invitatul a făcut istoria azș în patria mumă, atunci m-am ridicat brusc în picioare și-am jurat pe cravata-mi de pionier că aici n-am să-l contrazic deloc.

Islamofilia

Chiar nu înțeleg de ce toți americanii mici și mijlocii au sărit în sus, că cică, vezi doamne, islamicilor iar le-a venit chefu’ de cuceriri și vor să tranforme-n pașalîc o clădire dezafectată din Lower Manhattan. Da’ e numai justificată această dorință având în vedere faptul că respectiva clădire fusese deja dezafectată și revendicată încă de la 9/11 atunci când un motor de avion s-a înfipt brusc și simbolic în ea, exact așa cum se plantau întâmplâtor și drapelele de luptă ale ienicerilor pe cetățile voievozilor noștri antiotomani. Care voievozi, conform teoriei domnului profesor, au reușit să-i oprească pe frații musulmani pe undeva pe la porțile Europei.

Sună foarte patriotic dar complet derutant iar asta din două motive jenant de istorice: 1) turcii n-aveau chef să cucerească țările române pentru motivul duios că, de fapt, erau deja cucerite deci era inutil să mai dea-n reluare cucerirea atâta vreme cât otomanii jucau mai mereu în deplasare și b) drumul islamiștilor spre inima Europei nu prea trecea prin țările românești, din motive lesne de înțeles: nu tu autostrăzi, nu tu parcări, nu tu WC-uri cu bideuri, nu tu șosea de centură cu fetele de la Bobâlna, ci pe axa Belgrad – Buda (ce v-am zis eu) – Viena. Așa că românii s-or fi caftit și ei cu turcii pe la Rovine, Călugăreni și Vaslui dar până la urmă unde-i turcu’ și pistolu’, adică ne-au îngrâmădit de tot. Iar dovada supremă că încă suntem cuceriți definitiv este această minunată colecție de nestemate lingvistice: alișveriș, baclava, bacșiș, belea, cârpaci, chilipir, chef, ciorbă, dandana, degeaba, derbedeu, iahnie, hatâr, habar, lichea, mahala, maneá, pușlama, rachiu, sarma, susan, tertip și zaiafet. Și ultimele pe listă, cu voia dumneavoastră (a unui cititor vigilent), rahat și sictir!

Predestinarea cocoșului

Wow am zis și eu după ce-am reușit, într-un final, s-ascult emisiunea cu viitorul. Care viitor sună foarte bine dacă este explicat de domnu’ profesoru’ de la catedra de futurologie din Disney Land. Se vede de la o poștă că fratili Cezar nu doar că traduce din engleză în română în timp ce vorbește dar și conjugă verbele cu o asemenea viteză încât timpul devine relativ iar viitorul fragmentat. Așa se și explică fenomenul paranormal din studioul roșu când în urma recensământului a ieșit la inventar viitorul la plural. Adică trei viitori, ca să mă exprim așa mai nuanțat. Asta-i problema când gândești în engleză și te exprimi în română: americanul Cezar iar l-a amăgit pe românul Luchian. Iar asta pentru că-n genere românii se mulțumesc doar cu un viitor, așa mai simplu, pe când americanii, nu nene, ei se complică și cu viitorul continuu, viitorul perfect și viitorul perfect continuu. Păi d-aia-s americanii unde-s acuma, că niciodată nu s-au mulțumit doar cu-o singură casă și două mașini. Ei mai vor și-al treilea serviciu!

Reforma sexuală vegană

Tocmai când mă hotărâsem să scriu hrisovul pentru emisiunea de sub numărul 203, am fost izbit de lecția de educație sexuală oferită de ultimii profeți din Carpați: oracolul din Mediaș și proorocul din Mureș. Sorry dom’ profesor dar reforma sanitar-sexuală e mai incitantă decât conspirația iudeo-masonică.

Ori de câte ori privești în direct orgasmul omiletic al proorocului din Solovăstru, se produce același miracol al operației de schimbare de sex: vii bou și pleci vacă! Asta în cel mai fericit caz, pentru că de obicei, cei mai mulți privitori rămân la fel… Iar asta pentru că există o varietate de subiecte și expresii care cu greu pot fi abordate de altcineva. Sub mottoul “dacă voi nu mă vreți eu vă vreu”, adică așa cum sunteți, proști dar mulți, baciul mureșean aflat într-un moment de “revoltă istorică” identifică neînfricat marele dușman de clasă care stă la pândă în computerul fiecărui elev sau inocente studente de pe plaiurile mioritice: rețeaua de socializare pe nedrept numită feisbuc. Acum nu se știe exact cam în ce rețea sălășluiește ciobănașul cu mii de fani dar cert este că sfințenia lui a întâlnit pe Fecebook prea puține fețe dar destule țâțe. Poate s-a logat pe “Faceboob”?

I’m back, again!

Deci pentru toți cei care suspină și gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc pe blogurile patriei noastre trebuie să le spun că răbdarea lor este foarte apreciată și că suferința se va sfârși-n curând. Grigorie is back! Da’ cum el încă depinde ontologic de băieții cu multe perspective dar puțini oameni, de aceea, din solidaritate pentru problemele lor, a intrat și grigorie în silenzio stampa. Asta însă pentru puțină vreme. De săptămâna viitoare, suntem anunțați politicos , băieții vor fi back, again, cel puțin pentru trei luni. Asta e o veste bună, mai ales pentru grigorie care deja a uitat să scrie și-a început să fie atacat de fundamentaliștii lui Graur cu literele și gramatica limbii aromâne. Niște fameni! Deci stimați frați și iubite surori, mai aveți puțintică răbdare și veți primi o răsplată mare…

„M-aţi scos din foame, domnule!!!”

“Iobagi alergând” – tablou apocaliptic

Deci cum stăteam eu singur cuc în seara de ajun, plictisit de moarte că sclerozatul de crăciun întârzia, numai ce-am auzit la computer cele mai frumoase colinde din seara de Apocalips! Nimerisem în direct la O&P. Acolo, doi interpreți tradiționali ai folclorului modern apocaliptic, fredonau cu veselie, colinde populare ale sfârșitului: for English press one: “Violent night, bloody night”, “Woe to the world”, “We wish you a scary Christmas”, “O come, all ye frightful”; pentru Ștefan Hrușcă, apăsați butonul off: “Noapte de coșmar”, “Trei fugari”, “Deschide poarta creștine, ca să dăm cu pietre-n tine” și “O, ce frică minunată“! M-am simțit parcă mai îmbărbătat auzind ultimele ecouri apocaliptice și mi-am dat seama că nu sunt singur pe lume. Mai sunt și alții la fel de speriați!

Danga-langa, langa-danga

Din ciclul “vaca cât e de nebună, tot are ceva să spună”, m-am trezit și eu după două săptămâni de hibernare că vreau să spun ceva. Deci cum stăteam ca vițelul de aur mirându-mă ca mâța la wordpress, numai ce dau cu ochii de ultima emisiune a băieților cu ceva perspective dar puțini oameni! Deci Marius s-a întors cu forțe noi și ne-a lovit din plin cu-o nouă șezătoare. Apreciem faptul că domnu’ moderatoru’ se gândește la reumatismul și kilogramele nostre trecându-ne brusc de la sauna umedă la cea uscată și miluindu-ne cu acest up-grade de la invitatul din Florida la cei doi din Loma Linda. Dacă la fratele profesor transpiram ca la balamuc de frica lui 666 sau a duhurilor intertextualității, cu cei doi domni din țara promisă, adică LL, m-am simțit ca vaca la piscină: udă și goală!

Semnul fiarei și numărul femeilor ei

Acum cât aș fiu eu de liberalizat și privatizat în sectorul religios dar nu pot să mă prefac că n-am observat ce se întâmplă-n studioul Men și Perspectives. E clar că a început operațiunea de naționalizare a doctrinelor mici și mijlocii și formarea de kibbuțuri hermeneutice în sectorul agricol Illinois. Sau ca să traduc pe limba stimaților frați și-a iubitelor surori, este vorba de fenomenul paranormal numit apostazia omega, sau omega 3 pentru cei care sunt deja pe terapie intensivă cu multiminerale și plurivitamine!