Dealul Frumos, sau în traducerea ilegaliștilor mexicani, Loma Linda, este un sat aflat la confluența autostrăzilor care te duc fie spre orașul sfinților (San Diego) fie spre metropola îngerilor (Los Angeles), depinde cum stai cu neprihănirea. De obicei în Loma Linda nu se întâmplă mare lucru în afara incendiilor răzlețe, cutremurelor sfioase, culesulului portocalelor sau păzirea Sabatului. Cu toate acestea Dealul Frumos a fost declarat patrimoniu UNESCO și monument al National Geographic deoarece acolo încă supraviețuiește o specie religioasă de a cărei conservare și salvare depinde întreaga omenire.

Numai că populația vegetariană de ziua a șaptea din satul cu pricina se află acum într-o mare primejdie și de ce nu, chiar pe marginea prăpastiei. Dacă misterul teleportării dinozaurilor nu poate fi elucidat, posibila extincție a adventiștilor este deja documentată. Catastrofa nu va veni din partea lui Big One ci a lui Big Mac. Bomba calorică este pe cale să fie detonată în Loma Linda prin deschiderea primului centru de reproducere a celulitei și colesterolului în zonă – căsuța cu surprize și clowni de la McDonald’s. Ceea ce este o ironie a sorții deoarece primul mecdonaldț din lume a fost inaugurat cu peste șaptezeci de ani în urmă, la o aruncătură de băț, chiar în parohia sfântului Bernardino. Deci clownul rătăcitor se întoarce iar acasă, la origini, acolo de unde a început marea orgie calorică.

Problema e că unii rezidenți mai puritani se simt amenințați de această ofensivă fast-food-istă și vor contracara printr-o mare demonstrație adventistă. Ceea ce este un oxymoron. Nu, nu, cuvântul nu se referă la vreun parazit intestinal ci este o expresie pitorească de pe meleaguri străine cu sensul de contradicție de termeni. Adică, în general, nutriționiștii de ziua a șaptea nu prea s-au remarcat prin proteste față de nedreptățile sociale ci mai mult prin condamnarea gravelor încălcări ale drepturilor vegetale. Sau dacă-ți cade boul sau vaca-n groapă, în ziua sabatului, sigur că te lipsești de predica de la 11 și sari în ajutorul bietului necuvântător. Dar dacă marșul pentru legalizarea mexicanilor și ocrotirea femeilor pică-n Sabat, atunci cine va rata rugăciunea de la deschidere?

Protestatarii, unii dintre ei participând anterior și la inaugurarea primului McDonald’s, vor ca primarul localității să promulge legea vegetariană pe întreg teritoriul comunei și să facă ca toți, mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, americani și mexicani să primească un cupon în mâna dreaptă sau lipit pe frunte și să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă cuponul acesta caloric. Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească proteinele căci este o fibră de ovăz iar valoarea ei nutrițională este de 1,474kJ pe suta de grame.

După principiul, comunitatea mică răstoarnă multinaționala mare, protestatarii adventiști înarmați cu bâte de soia, grenade cu gluten și cocktail-uri Orzov vor să patruleze străzile comunei în detașamente culinare, să declanșeze legea nutrițională și să confiște orice burger și plăcintă întinate cu carne, ouă, brânză, lapte. De asemenea se va interzice închinarea la cartof, venerarea moaștelor de vițel, tămâierea cu ulei încins și aghiazma cu cola. Religia fast-food va fi scoasă în afara legii iar cetățenii certați cu zarzavaturile și care nu se vor conforma codului vegetarian vor fi exilați pe insula Las Vegas unde vor fi chinuiți de fiara cu tonomate și jetoane în vecii vecilor. Așa să ne ajute Loma Linda!

Căutând de zor prin lanurile mănoase ale internetului o grădiniță pentru ăștia micii, de care trebuie să scap pănă vin părinții lor din Spania cu căpșuni la subțiori, am dat de grădinița visurilor mele; gădiniță la care dacă mama mă dădea, acum sigur nu mai munceam atât de mult ca să mănânc așa de puțin. Circula vorba pe internet la vevevepunctligiapoppunctcom (asta ca să protejez pagina de troli, orci sau alți goblini) că s-a înființat prima grădiniță raw din România. Nu doar că este raw dar și vegană pe deasupra. Și eu care credea că e doar raw! Acum, etimologic vorbind, raw este un import nefericit din altă limbă și care s-ar traduce pe românește crud, brut, necopt. Conform regulii de trei simple, dacă se dorea într-adevăr ca grădinița să fie raw 100% trebuia să se înceapă de la caracterizare. De ce să umbli cu importuri artificiale aburite în nu știu ce limbă când avem cuvinte așa de propaspete, naturale și autohtone care să descrie starea de fericire mai sus amintită. Eu aș fi fost mai radical. Aș fi spus, ‘prima grădiniță crudă, brută și vegană‘ din România fochistă.

Filozofia grădiniței este foarte simplă și ferită de fumurile educației pe nedrept numite astfel. Copilul trebuie să fie liber să-și croiască un destin crud în viață de aceea va fi îndrumat de mic cum să folosescă toate produsele brute, în starea lor de după potop. Bunăoară aflăm cu gingășie că toate materialele educative sunt exclusiv necoapte: “Materialele folosite sunt doar naturale – jucarii din lemn, culori din plante, lana, sfoara, fetru, multe cosuri, conuri de brad, ghinde, pietre, coceni de porumb s.a.m.d.” Aici eu aș adăuga și alte materiale la fel de necesare pentru întărirea spiritului brut de orbervație: crenguțe cu mină de 0,5 sau 0,7 pentru scris pe petalele de trandafiri, gumiță de șters din rășină de corcoduș, lipici din salivă de melc, frunze nearse-n foc, mușchi și licheni, musculițe de oțet, ace de pin, pânze de păianjen, mușuroi proaspăt, mătasea broaștei, carioci din polen și fosile din cretacicul superior.

Activitățile nu doar că sunt extrem de diverse dar uimitor de complexe: ’Lunea este zi de framantat (lut vara si ceara de albine iarna), martea zi de desen, miercuri pictura, joia copii se joaca cu lana iar vinerea cu materiale textile…’ Problema e că după atâtea activități brute și crude, Sâmbăta la măsuța cu nisip vor protesta că nu li se repectă libertatea de conștiință de a nu se întina cu jucăriile de plastic și vor împânzi biserica cu zvonul că s-a decretat deja legea artificială!

Copilul generației raw trebuie să-și frământe singur ‘pâinea pustnicească’ (în vase de lemn, ați ghicit), și asta-n fiecare zi, având deja antrenament la frâmăntat din vara și iarna trecută când lutul și ceara i-au fost mentorii manuali ai procesului de desăvârșire a, citez, ‘lucrării sufletului’. Iată o metodă cu totul inedită care îmbină spiritul cu materia, mintea cu trupul, pâinea cu lemnul, sarea cu apa, foamea cu setea și tămâia cu anafura! Eu propun ca frații să primească la biserică una bucată de plastelină și-n loc să frece menta-n timpul școlii de sabat mai bine-ar frământa plastelina de-a lungul predicii. Niciodată nu m-am gândit ce semnificații spirituale ar putea să aibă chiar și mestecatul ciungii.

Tre’ să recunosc c-am fost copleșit de-atâta mistică practică și teorii spirituale. Când mă gândesc ce semnificații artificiale are bagheta mea turcească îmi vine să mă fac pustnic și s-o dau pe pâinea întristării și apa disperării. Dar despre meniul grădiniței crude și alte observații brute data viitoare. Până atunci aruncați tot ce-i artificial din casă și pregătiți-vă pentru Reforma Raw, căci vremea e aproape!

PS: aștept reacții boieri dumneavoastră; voi v-ați duce odraslele la prima grădiniță raw?

Deci ce avem noi aici? Fratele patriarh de ziua a șaptea este prezentat nitam nisan (sic) ca fiind veteran, ceea ce este un plonasm ostentativ deorece se vede de la poșta din Câmpina că invitatul nu mai e de mult la secțiunea de juniori a clubului adventist de la băneasa. Dar când domnul moderator a trecut la analiza pe text și-a-nceput șă-și dea cu părerea despre competențele invitatului am început să mă foiesc pe scaun și să-mi aprind o țigară de soia. Afirmația ‘persoana cea mai potrivită‘ care să peroreze duios despre istoria persecutaților de ziua a șaptea, treacă meargă, e discutabilă, și n-o să am insomnii din cauza ei însă când moderatorul a punctat adevărul imuabil că invitatul a făcut istoria azș în patria mumă, atunci m-am ridicat brusc în picioare și-am jurat pe cravata-mi de pionier că aici n-am să-l contrazic deloc.

Așa e, fratele Dumitrescu a făcut istoria; păcat că n-a fost nimeni prin preajmă ca s-o consemneze! Nici n-avea cum pentru că toți erau plecați la studii prin Europa. Acu’ sunt pe la practică prin America. Dar și dacă ar pleca toți peste hotarele spațiului unde românii n-au acces deocamdată, adică spațiul Schpagen, și tot ar mai rămâne o rămășiță. Mă refer la sfârșitul istoriei și ultimul om, adică fratele Popa. Uite fratele Popa a făcut istorie dar măcar a apucat s-o scrie. Păi el trebuia invitat ca să povestească publicul însetat de dreptate și neprihănire cum a fost istoria frățească combinată cu cea tovărășească iar lupta de clasă cu școala de Sabat. Deși fandarea fratelui Dumitrescu că ‘nu s-a făcut o istorie a adventismului în timpul comunismului‘ rămâne doar o piruetă obosită din ‘lacul mormolocilor’ vin și-l contrazic printr-o lovitură de floretă (așa se numește pixul cu care scriu!) că nu-i adevărat, că s-a făcut istorie și pe vremea proletară și c-a fost consemnată exact, succint și ofițerește. Dar fratele invitat are alergie la istoria în câteva zeci de volume ieșită la lumina tiparului grație editurii CNSAS și sub forma unor dosare unde se menționează mai multe nume, pardon, note informative despre cei care au făcut istoria adventă în perioada epocii de aur, argint, bronz și fier! Dar despre asta o să mai vorbim noi în hrisoavele informative ulterioare.

Deci s-o luăm cu începutul. Început care se vrea foarte cazon deoarece pionierii adventiști, conform istoriei narate ci atâta afecțiune de istoricul de serviciu, au fost mai toți ofițeri. Deci ce-nseamnă asta? În primul rând că adventismul n-a fost introdus pe ușa din spate a spațiului mioritic de niște ciobani, ceferiști sau zugravi ci pe poarta din față a intelighenței, adică de niște ofițeri în armata regală. Sincer, fără satiră și umor, toată stima pentru pionierii noștri. Dar când fratele hermeneut vine și explică în al doilea rând că biserica a fost ascultătoare de ordine și conducători pentru că pionerii se credeau în biserică ca Moș Teacă-n cazarmă, îmi scade brusc glicemia și-mi vine să mănânc cremă de zahăr ars cu slănină de gâscă. Eu cred că există o altă explicație pentru care biserica a fost supusă și ascultătoare de ordinele iubiților conducători. Iar explicația se găsește în culoarea petlițelor: ofițerii din armată aveau petlițe negre, roșii, verzi sau violet. Singurii care aveau petlițe albastre erau restul de ofițeri, adicătelea cei cu ochi albaștri; deci e clar că nu poate fi vorba de pionerii adventiști din armata regală ci de urmașii acestora din securitatea locală!

Așa că pionerii noștri or fi fost ei cazoni dar nu prea au fost turnători. Asta până la proba contrarie, probă care nu poate fi probată deoarece biserica nu vrea să-și vâre preocuparea prin biblioteca pentru toți a CNSAS-ului. Așa se explică și fenomenul paranormal al scepticismului fratelui invitat față de istoria scrisă de colegul său mai tânar, fratele Modoran, iar asta pentru că s-a inspirat și din arhivele necurate ale tovarășilor de la securitatea bisericii. În schimb n-are nicio îndoială în privința lucrării de doctorat a fratelui Cristian, care deși în ampla sa lucrare de cercetare a fost bâzâit de aceeași muză cu ochi albaștri și note informative, e mult mai credibil decât toți cercetașii la un loc pentru simplu motiv că sângele apă nu se face. Adică dacă nici în fiul tău nu mai ai încredere atunci în cine? În dosare?

PS: aici mă opresc brusc și pieziș pentru că am rămas fară paie și n-am chef să fac norma de cărămizi așa doar cu bârfe, șmenuri, șușanele. Dacă mă ajută cineva ca să fac rost de paie, sa-mi mărturisească public ce aventuri din istoria adventistă s-a mai spus de la minutul 30 încolo, din prima emisiune, promit să continui seria hrisoavelor informative.

Sună foarte patriotic dar complet derutant iar asta din două motive jenant de istorice: 1) turcii n-aveau chef să cucerească țările române pentru motivul duios că, de fapt, erau deja cucerite deci era inutil să mai dea-n reluare cucerirea atâta vreme cât otomanii jucau mai mereu în deplasare și b) drumul islamiștilor spre inima Europei nu prea trecea prin țările românești, din motive lesne de înțeles: nu tu autostrăzi, nu tu parcări, nu tu WC-uri cu bideuri, nu tu șosea de centură cu fetele de la Bobâlna, ci pe axa Belgrad – Buda (ce v-am zis eu) – Viena. Așa că românii s-or fi caftit și ei cu turcii pe la Rovine, Călugăreni și Vaslui dar până la urmă unde-i turcu’ și pistolu’, adică ne-au îngrâmădit de tot. Iar dovada supremă că încă suntem cuceriți definitiv este această minunată colecție de nestemate lingvistice: alișveriș, baclava, bacșiș, belea, cârpaci, chilipir, chef, ciorbă, dandana, degeaba, derbedeu, iahnie, hatâr, habar, lichea, mahala, maneá, pușlama, rachiu, sarma, susan, tertip și zaiafet. Și ultimele pe listă, cu voia dumneavoastră (a unui cititor vigilent), rahat și sictir!

Dar să ne întoarcem la moscheele noastre unde, după nouă ani și jumătate de la defrișarea masivă de zgârie avioane din zona cu pricina, vine urmașul piloților spahii, care s-au împrăștiat evlavios printre etajele de la WTC, și dorește să facă o reparație morală în cinstea celor care n-au apucat să termine de nivelat toate cladirile din perimetru zero. Deci primul imam al Manhattanului compleșit find de câtă suferință există-n NYC  s-a gândit că n-ar strica să-i împace pe creștinii și evreii din localitate plantând în zonă un Mall interconfesional musulman pe nume Cordoba House. Adică să ridice o casă comemorativă în cinstea eroilor căzuți la datorie pe data de 9/11. Mă refer la cei de rit musulman că pe ceilalți are cin’ să-i plângă și să le facă pomeni. Nu cumva parcă intră puțin cu moschea-n ochii new yorkezilor atunci când vorbește despre centrul cu pricina ca fiind și-un memorial pentru victimile din 11 Septembrie? Ce-ar fi mai duios pentru un japonez decât un centru cultural american la Hiroshima care să comemoreze printre altele și victimele făcute de aviatorii de pe Enola Gay!

Fiindcă el crede în profeți s-a gandit c-ar fi frumos să pună-n aplicare și învățătura lui `Īsā Alayhi As Salam, adică mai pe limbajul infidelilor, profetul Isus, și să mergă și-a doua milă. Problema este că el interpreteză cam literal mila asta a lui Isus și-ntr-o direcție foarte precisă adică spre Ground Zero. În loc să meargă cu-a doua milă, cât mai departe de demolări, acolo unde este moschea Masjid al-Farah și unde deja activează ca senior imam, el se oprește exact la 600 de piciore sau 180 de metri de locul unde WTC s-a împletit armonios cu American Airlines de-a creat un tohu wa bohu, mai rău ca la creațiune. Noua clădire sub forma unui minaret din sticlă și oțel se vrea o casă comună pentru toți urmașii lui Avraam, așa după cum spunea și sfântul imam Pavel ibn Tarsis, “acum dar rămân acestea trei: creștinismul, iudaismul și islamul; dar cea mai mare dintre ele este islamul.” (1 Saudiți 13,13)

Deși fratele profesor nu crede în conspirații, uite că mai sunt și unele în formă de minaret. Se spune că o înaltă față bărboasă din Islam ar studia direct cu îngerii despre punctele fundamentaliste ale bisericii. Da’ se pare că nu prea dă roade studiul. Nu se vede nici o influență. Frații tot bărbieriți și cu cravate umblă iar surorile refuză burka, atât pe cap dar mai ales pe picioare! Eu cred că studiază cu cine nu trebuie, nu e prea eficient îngerul, poate că s-a blocat pe undeva pe la ținuta surorilor sau pe la carnea de soia. Eu propun ca fața musulmană să studieze direct c-o față adventistă. Dacă n-o să țină ei sâmbăta atunci sigur ne luăm noi liber vinerea!

Salam Aleykom!

Pentru simplificarea discuției vom reda teoria viitorului domnului profesor folosind următoarele valori: V1, V2 și V3 (a nu se confunda cu rachetele lui Hitler); unde V1 = viitorul lui Dumnezeu, V2 = viitorul lumii iar V3 = viitorul omului. Conform teoremei TF (teologico-fantastice), formula viitorului arată cam așa: V1 + V2 = P.  Adică V1 și V2 încetează să mai fie viitor dearece Dumnzeu știe deja finalul, deci devine prezent, adică P.  Totu-i clar pân’ aici? Buun, mergem mai departe. Dar cât de departe să mergem că deja apare problema. Și-anume că V3 nu vrea în ruptul capului să intre-n schemă iar anomalia se va prezenta în felul următor: V3 = X, unde X, reprezintă necunoscuta dintr-o formulă. Cum este de necunoscut  și-acest viitor 3, adică al omului, în așa fel încât, brusc, Dumnezeu nu mai știe ce urmează și trebuie să aștepte cantonat într-un suspans de prezent continuu, care se tranformă într-un viitor de toată frumusețea. Cu alte cuvinte, adevăratul viitor este V3, care nu poate fi cunoscut, că dacă ar putea fi cunoscut n-ar mai fi viitor ci prezent. Prin urmare dacă V1 + V2 = P iar V3 = V rezultă că P = V, adică prezentul devine viitor, deci necunoscut, sau altfel redat  P = X.  Iar dacă P = X iar V = X, adică și prezentul și viitorul sunt necunoscute, atunci formula finală este X = X, adică necunoscutul nu poate fi cunoscut, deci noi suntem grămadă iar Dumnezeu nu mai știe pe ce lume trăiește. Quod erat demonstrandum!

Dacă n-ați înțeles nimic din demonstrație, nu-i bai, e foarte bine, înseamnă că sunteți pe calea cea bună. Dar să trecem de la abstracțiuniile prezentului spre necunoscutele viitorului și să analizăm experimentele practice realizate de domnul profesor în laboratorul perspectivelor trecutului, că de viitor nu mai poa’ să fie vorba. Conform teoriei viitorului necunoscut, Dumnezeu știa că Ezechia putea să mai trăiască încă 15 ani dar totuși nu știa dacă va mai trăi încă 15 ani deoarece Dumnezeu nu apucase să vizioneze filmul “Ezechia se întoarce“, deci nu știa dacă Ezechia se va unge cu Smochine Vera sau va trece pe chimioterapie, deși din bocetele nefericitului rege chiar și țața Niculina din Dracea Village ar fi priceput că Ezechia sigur va alege lozul câștigător cu nr. 15. Dar curios, Dumnezeu nu știa chestia asta dar sigur știa că regele Babilonului va alege visteria și nu călugăria atunci când va face un pelerinaj la Templu la sărbătoarea tuturor morților!

Atunci, întreb și eu că nu dau cu parul, cum rămâne cu Diavolul și bunul Dumnezeu în cazul Iov? Caz preferat de domnul profesor într-o altă emisiune, pentru că dânsul crede că Dumnezeu a pariat pe Iov și-a ieșit câștigător. Dar cum să pariezi pe Iov când nu se știe dacă Iov rămâne la principii sau cade de la credință? Asta înseamnă că Dumnezeu nu știa ce va alege Iov dar fiindcă-i plac senzațiile tari, a făcut pariul și-a stat cu sufletul la gură pănă ce Iov a ajuns la finalizarea proverbul românesc “rău cu rău, dar mai rău e fără rău”. Și-a ales binele!

Dar cel mai tare experiment de la masa cu surpize a fost cel cu cocoșul. Isus făcuse o profeție despre Petru și alarma cocoșului. Profeția s-a împlinit, cocoșul a cântat iar Petru a trădat. Problema sesizată corect de domnul moderator a fost următoarea: cum pana lui de cocoș a cântat doar de trei ori când Dumnezeu nu știa exact de câte ori poa’ să cânte pintenatul ăla ci avea la dispoziție doar niște variante ale cântatului: o dată, de două ori, de trei, de patru, șamd. Ca să nu-l jignească pe Dumnezeu și să-i compromită cunoștința prin atotștiință, domnul profesor a gasit soluția salvatoare: Dumnezeu nu știa de câte ori va cânta cocoșul dar ca să nu aibă surprize cu imprevizibila orătanie atunci l-a făcut să cânte de trei ori! Nu cumva l-a predestinat puțin? Doar așa, cât să aibă timp Petru să aleagă varianta pe care Dumnezeu încă n-o știa.

Și ce, nu-i foarte corect, că doar d-aia-i Dumnezeu, să facă tot ce vrea dar să nu știe tot ce facem!

PS: a nu se înțelege d-acilea c-aș avea ceva cu domnul profesor; nici vorbă, doar cu ideile lui… grigorie apreciază faptul că ‘mnealui este open. Dar parcă nici chiar așa de open!

Ori de câte ori privești în direct orgasmul omiletic al proorocului din Solovăstru, se produce același miracol al operației de schimbare de sex: vii bou și pleci vacă! Asta în cel mai fericit caz, pentru că de obicei, cei mai mulți privitori rămân la fel… Iar asta pentru că există o varietate de subiecte și expresii care cu greu pot fi abordate de altcineva. Sub mottoul “dacă voi nu mă vreți eu vă vreu”, adică așa cum sunteți, proști dar mulți, baciul mureșean aflat într-un moment de “revoltă istorică” identifică neînfricat marele dușman de clasă care stă la pândă în computerul fiecărui elev sau inocente studente de pe plaiurile mioritice: rețeaua de socializare pe nedrept numită feisbuc. Acum nu se știe exact cam în ce rețea sălășluiește ciobănașul cu mii de fani dar cert este că sfințenia lui a întâlnit pe Fecebook prea puține fețe dar destule țâțe. Poate s-a logat pe “Faceboob”?

Tot ce se poate pentru că altfel cum să explici mânia sfântă ce-l cuprinde atunci când descoperă cu stupefacție că elevele și studentele din turmă s-au făcut de râs pe facebook pentru că n-aveau ce arăta! Deci procesul de creștere a organelor de secreție a laptelui la mamifere era nepermis de întârziat, punând în pericol chiar producția de hormoni pe pixelul pătrat. Și dacă oița te face de râs pe facebook, neavând roade ca smochinul blestemat, atunci nu-i o notă proastă pentru ciobanul care n-a știut să favorizeze procesul de siliconizare a pieptului românesc? Este de înțeles autocritica vajnicului țârcovnic care nu mai suportă rușinea de-a avea în turmă toate codașele țării, și care în loc să atragă turiștii cu priveliștea mănoasă a dealurilor Moldovei îi alungă dezamăgitor spre câmpia netedă a Bărăganului. Adică suferă de platfus! Dar cum o veste rea nu vine niciodată singură aici îi sare-n ajutor colega din județul vecin care a descoperit soluția pentru marea dezamăgire a așteptătorului frustrat.

Doamnelor și Domnișorelor am deosebita onoare să v-o prezint pe sora White din Mediaș care conduce reforma sanitară pe cele mai înalte culmi ale așteptării, răbdării și exasperării. E vorba de procesul lent și anevoios de cultivare a mugurilor numai prin metodele naturiste și înduioșător de vegane: creșterea sânilor cu semințe de susan! Da, nu este publicitate ascunsă, nici tratament fantomă ci doar miracolul naturii. După ce ni se prezintă compoziția chimică a susanului, “cupru peste 74%, calciu peste 35%” de unde rezultă o semință unică c-un procent de virilitate de 109% (sic), apoi se trece brusc la adevărata proprietate a susanului, care este “de a revigora organele sexuale si a diminua oboseala.” Sună încântător dar paradoxal deorece se știe că “revigorarea organelor sexuale” conduce inevitabil și fiziologic la amplificarea oboselii nicidecum la diminuarea ei. Altfel cum să explici că unii preferă somnul iar alții sexul, deși ambii consumă susanul?

Dar cireașa de pe tort nu întârzie să apară imediat ce suntem introduși în miracolul metamorfozei: “Semintele de susan au urmatoarele proprietati: contin estrogen si sunt utile femeilor care-si doresc sa aiba sani mai mari, dacă sunt incluse în dieta zilnică vor avea cu siguranţă efectul scontat.” Cine-ar putea contesta un așa de mare adevăr, afară de sub-dezvoltatele invidioase care nu suportă ideea că Pamela Anderson s-a născut și-a trăit doar din susan în susan! Trebuie să recunoaștem că asta e o lovitură peste centură pentru toate nefericitele care s-au grăbit să-și planteze bustul cu mingi de silicon, artificial și non-recyclable când puteau foarte bine să folosească un banal ulei de susan care, aplicându-se “pe sâni, printr-un masaj circular uşor“, are efectul drojdiei asupra făinii: se umflă doar la cerere, în funcție de temperatura camerei. Așa se explică și misterul doamnelor de etnie romă (ca să fiu romanian incorrect!) care sunt foarte mobilate la acest capitol, în mod natural și fără implanturi. Ceea ce conduce la concluzia inevitabilă că soții lor nu fură cablurile telefonice pentru comerțul ilegal ci pentru uzul propriu al pirandelor lor, ca să suplinească deficitul de cupru din susanul importat din India.

Morala este la mintea cocoșului. Dacă profeta vegană i-ar împărtăși secretul proorocului dezamăgit și s-ar inița un curs practic de cultivarea susanului în zonele defavorizate și erogene ale țării, atunci, cu ocazia următorului seminar de socializare anatomică-puritană, ar avea loc marea reconciliere istorică. Adică s-ar face în sfârșit tranziția de la depășitul “mens sana in corpore sano” la mult râvnitul “sân sănătos în corp grandios”!

„M-aţi scos din foame, domnule!!!”

Colindătorul din dreapta ecranului avea desaga plină cu documente descărcate de pe uichilics și cânta așa mai a pagubă, speriat fiind the elefantul cel mare care a primit dezlegare la șoriceii cei mici. După ce urmărise cu sufletul la gură și mouse-ul la calculator toate artificiile din presă despre ultima ispravă a lui Julian Mărturisitorul, domnul colindător și-a dat seama cât de tare se poate comprima timpul, mai ales ultimele cinci minute. Dar asta o știa deja orice microbist, că ultimele cinci minute sunt cele mai greu de îndurat, când te îneci cu saliva de-atâta urlat la incompetenții ăia de pe teren care orice-ar face nu li se comprimă salariul niciodată.

Problema e că la domnul colindător n-a funcționat teorema comprimării timpului. Nu doar că 75% din timpul alocat emisiunii a fost convertit în spațiu de emisie în favoarea domnului brunet dar ne-a și băgat pe toți într-o gaură neagră de supărare de nici timpul nu se mai scurgea ca altădată. Pe scurt, intervenția rapsodului suna cam așa. Există semne că sfârșitul e aproape. Ele se petrec chiar sub nasul nostru dar nu știm noi pe ce saituri să ne uităm. Eu am și uitat deja saitul cu nenea care făcea statistici și calcula cam ce șanse are un spectator să se înece la un meci de baseball, atunci când picătura chinezească începe să alerge ca nebuna în ultimele 5 minute și inundă un stadion gol dar perfect etanș. Eu aș fi pus problema altfel. Cam câte coji de semințe ar trebui scuipate în “Groapă” în ultimele 5 minute din meciul Steaua-Dinamo încât Borcea să înoate câineasca iar Becali să facă pluta pe spate?

Problema e cu Wikilieaks. Aici este taina. Julian Dezvăluitorul este dat de exemplu pentru adevărații dezvăluitori care-i spun fiarei pe nume. Una e să dezvălui că Merkel este Frau teflon; alta e când Ratzinger este Herr locțiitor! Deci mi-a dat seama imediat că dacă pentru șoricelul spălăcit s-a pus în mișcare elefantul cu coarne de miel, înseamnă că pentru iepurașii apocaliptici o să se dea dezlegare la măcel. Dar uite că viața e nedreaptă și nu toți au onoarea să fie prigoniți, filmați, judecați, arestați, conturi închise, servere ascunse. Adică ce, Asante ăsta e mai credincios decât Batchelor sau Finley?  Ei dezvăluie la fiare întruna și uite că nu-i arestează nimeni, nu apar prin ziare, nu le pune nimeni cătușe la mâini și căluș la gură; din contră, zboară la clasa 1, mănâncă la popotă și au conturile foarte deschise! Și uite așa, ne-o iau alții înainte, și să nu ne mirăm că biserica asantiștilor de ziua a șaptea o să încheie lucrarea de dezvăluire iar noi o să jucăm mai departe 666, poartă-n casă.

Domnul colindător din Florida, ca de obicei, a fost la înălțime. Deși la el s-a comprimat timpul din cauza colindătorului din Illinois, totuși a reușit să pună punctul pe i. Marea sa pasiune rămâne salvarea sufletelor. E clar ca oamenii-s răzvrătiți și nu se lasă aduși la biserică doar cu-un pliant și-un pumn de soia. Păi și n-are dreptate? Câți au rămas în biserici după evanghelizarea cu avioane din 9/11? Deci trebuie senzații mai tari că să-i zguduie mai bine și să ia bisericile cu asalt. Important e să intre așa cum sunt, cu capu’ spart și pistolu’ la tâmplă. Eu nu știu ce pistoale avea Hitler sau Stalin, da’ nu prea intrau evreii și ateii la biserică după redeșteptările din Auschwitz și Siberia.

Din păcate domnul profesor n-am mai avut timp să dezvolte tema cu pistolu la tâmplă și-a trecut brusc, printr-o acoladă, la tema sa preferată: asteroizii-s pe noi. Dânsul este un adventist de nădejde care nu și-a pierdut speranța că Domnul în marea Sa îndurare va trimite-n curând asteroizii din Calea Lactee ca să ne bage mințile-n cap și piciorele-n pământ. Adică îndreptățire prin asfaltare!

La final eu aș propune ca biserica să faca un plan cincinal, adică pe 5 minute, si fiecare frate și soră să iasă pe străzi cu furci, topoare, cazmale, pistoale, bâte și ciocane și să-i silească pe păcătoși să intre la biserică. Să se dea marea strigare și ultima cafteală, ca lumea să fie avertizată și pregătită pentru ploaia târzie de meteoriți. Ce tablou frumos va fi!  S-a dus cu “Cosași odihnindu-se”. Atunci vom contempla “Iobagi alergând”. Măcar pentru asta și tot merită să iei o piatră-n gură!

Mie-mi place de fratele Vali și de el filozof. Se vede că omul a citit mult dar a uitat la fel de mult, pentru că altfel cum să ne dăm seama în ce limbă a vorbit cu atâta înverșunare calmă timp de 60 de minute, reușind performanța să spună atât de multe cuvinte în așa de puține idei! Încă de la începutul debutului intervenției sale, fratele Vali a declarat jihadul împotriva irelevanței, cuvânt care ar trebui scos din toate dicționarele adventiste pe motiv că irelevantă este lumea nu biserica și întrerupându-l nestingherit pe colegul său din satul Dealul Frumos, începe brusc predica de vineri seara. Biserica este mereu relevantă și deasupra lumii cu cel puțin un centimetru, așa că dacă Dumnezeu ne declară relevanți, cine e lumea ca să spună contrariul? Păi și n-are dreptate? Dacă la Loma Linda Hospital te costă spitalizarea cât toate zilele lucrătoare din veacul ăsta și cel care vine, atunci cât de irelevant trebuie să fie spitalul ăla catolic de pe I-10 (pentru antiamericani, este vorba de Interstate 10, autostrada cu 5 benzi de la Los Angeles spre Loma Linda, care face cât un metru cub de asfalt de pe Brașov-București!) unde consultul și tratamentul este de obicei free pentru calici? Și atunci cine are răspunsul caracterului și nu al informației, ca să-l citez pe Vali de la Târgu Jiu, romano ăștia de catolici sau șeptarii cei de adventiști?

Până la urmă fratele Vali are dreptate. Biserica se cerne și se zguduie din toate temeliile. Frații se prăfuiesc la propriu și figurat cu biblii cu tot, vin la serviciu divin ca la ședința de psihanaliză, țin Duhul la poartă, iar ei devin atât de nepracticanți încât, vorba lui, te apucă anguaza (sic) de teamă! Și atunci ce produce această societate cu răspundere limitată, adică SC AZȘ SA… vorba vizitatorului care a vizionat parcul tematic de autoturisme din Loma Linda Church? Bună întrebare, excelent răspuns: produce caractere to infinity and beyond! Fratele Nicu măcar recunoaște că nu are răspuns pentru întrebarea inspectorului de automobile dar fratele Vali nu se lasă amagit de asemnea aroganțe și irelevanțe, prinde momentul și începe predica de la ora 11. Predică ce are în vedere cam două idei de bază și complet simetrice cu cele două microfoane tolănite pe revere: dragostea și dreptatea. Doar că dumnealui a vorbit mai mult în microfonul care răspunde de dreptate, așa că sunetul a fost cam în dungă. Asta e problema. Biserica nu predică stereo, ci mai mult mono, doar într-o ureche, uitând complet de expunerea păcatului.

Aici îl contrazic vehement pe Vali din Loma Linda. Păi cum se numește acțiunea caritabilă și sistematică a colegilor dumnealui din Dracula Land, Coman și Cristescu, the double churchburgers, care au povara de a expune toate păcatele văzute sau nevăzute, știute sau neștiute, făcute sau nefăcute, reale sau închipuite, mici sau mari, bogate sau sărace, oarbe sau goale!? Păcatele, bineînțeles, care este. Eu suspectez ca fratele Vali este puțin invidios pe cei doi cavaleri ai apocalipsei care în general au cam terminat de expus cam tot ce știau în materie de păcate: ruj, cafea, cola, blugi, ștrampi, carne, ouă, lapte, gel, inele, verighete, cercei, ceasuri, pudră, vopsea, tocuri, fuste, decolteuri, mânecuțe, ciocolată, apă minerală, vegeta și imnuri vechi. Ce să zic, o adevărată consignație de păcate pentru niște valutiști pe măsură!

La întrebarea foarte pertinentă a fratelui Nicu, care răspundea de polul pozitiv în cadrul acestui magnet de emisiune, și care avea doar un singur microfon montat, de unde se deduce și discriminarea pe motive tehnice, cum ar trebui biserica să expună păcatul, fratele Vali n-a mai suportat afrontul și-a început predica de după-amiază. Pe care n-o mai redau din lipsă de spațiu dar pe care domnu’ moderator, vizibil blazat, a concentrat-o în această superbă formulă: “parcă sună ca o talangă”! Exact, nici eu nu puteam s-o exprim mai sonor. Ceea ce m-a condus iremediabil spre o stare de melancolie vecină cu rumegarea transcedentală (iarbă organică, nu borhotul nou de la Danone) și brusc mi-am adus aminte de-un pastel care mi-a căzut la vacalaoreat:

“Danga-langa, langa-danga

Sună-n asfințit talanga

Și de la pășune, iaca

Tacticoasă vine vaca

Nu mai vrea să umble creanga

Vine-acasă, danga-langa.”

Subiectul deja fusese anticipat încă din pântecele emisiunii cu eterna și fascinanta intertextualitate unde ni s-a descris cu lux de amănunte cum putem recunoaște o specie rară de text printre alte sute de texte care stau tolănite pe taraba interpretului mai rău ca peștii din halele romanului “Pântecele Parisului” de Émile Zola. Dar preludiul a meritat toți banii pentru că “six, six, six, the number of the beast” n-a fost așa de bine explicat nici de specialiștii grupului de studii “Iron Maiden” din cadrul școlii de interpretare heavy metal a facultății de metalurgie aplicată-n cap.

Sub motto-ul, “Aceste cuvinte ne doare”, s-a destrămat și ultima iluzie a adventiștilor pe nedrept numiți astfel și-anume, fiara care este, era și va mai fi dar nu așa cum își doresc ei. Așa că s-a dus pe apa sabatului Vicarius Filii Dei, Nero, EG White sau Hitler dar a fost adus cu viitura chiar autorul poeziei erotice “Cântarea Cântărilor”. Adică Solomon, the last emperor! Adevărul e că nimeni nu-l bănuia pe fratele responsabil cu aurul, morala și puterea în Orientul Mijlociu, de colaborare cu fiara încă de-acum 3000 de ani. Este aceiași metodă a intertextualității care dă rezultate incredibile în deconspirarea celor care au făcut poliție satanică.

Nu înțeleg de ce nu se aplică metoda intertextualității dosarelor și la CNSAS ca să aflăm și noi odată, pe baza comparării unor cuvinte rare de genul, “informator”, “biserică”, “frați”, “uniune”, “zecime”, “tovarăși”, cine a colaborat cu fiara de culoare stacojie cu seceră și ciocan. Da’ nu d-ăștia morți sau care vor da colțu’-n curând ci d-ăștia mai proaspeți care încă dau note bune și informative despre bunul mers al bisericii.

Sau după cum spuneam într-un hrisov mai vechi (na c-am ajuns să mă citez pe mine însumi care sunt): “Cei mai mulți din informatorii vechi încep să cadă la datorie rând pe rând, deci ce să le spui decât să le fie țărâna ușoară iar ăi mai noi, fie sunt foarte bine acoperiți, adică manâncă o supă caldă la cantina SRI-ului, fie le e rușine și teamă să spună c-au jucat poker cu ucigă-l crucea și și-au pierdut demnitatea la o quintă spartă. Și ăstora nu le poți ura decât să le fie dosarul ușor!” – aici se încheie nota informativă! Nici fratele doctor de la endrius iunivărsiti, cu toată lucrarea lui de doctorat n-a făcut mare lucru pentru că fie a citit in doasare doar ce-a vrut el să citească fie ce-au vrut alții să-i arate!

Cer scuze pentru scăparea subiectului din mână dar n-am rezistat ispitei. Acum să ne întoarcem la fiarele noastre și să vedem care-i treaba cu 666. Care mai apare doar o singură dată în visteria lui Solomon. Și dacă doar acolo apare, iar în rest e tăcerea mielor, cum să construim noi o interpretare așa de mare pe-o temelie atât de mică? Singura chestie care nu apare, și aici cred că-i suspansul total, e treaba cu femeile. Solomon iubea femeile dar fiara le urăște! De unde știu? Păi ați văzut vreun preot de-al fiarei cu nevasta la shopping? Sau vreo femeie în sutană de prelat? Sau prezervative cu aromă de tămâie? Ca să nu mai spun că cele care avortează vor merge direct in iad unde fiara aia bătrână, adică mama lui antihristu’ le va pune să nască draci mici și împielițați în vecii vecilor. Deja am oferit câteva indicii despre cine-ar putea să aibă graffiti pe gard cu numărul 666. Deci e clar că Solomon nu poate fi tipul lui Antichrist pentru că pur și simplu nu se potrivesc la femei!

Touși îmi place că domnul profesor este consecvent și nu se contrazice de la o emisiune la alta. Par exemple, tema predilectă și recurentă a armelor de distrugere în masă a popoarelor, adică asteroizii, apare again cu dublă prospețime. Din nou același Dumnezeu milostiv care se va îndura de lunga noastră aștepatare, grăbind sfârșitul, de noi întârziat, declanșând cataclismul final prin metoda antecedentelor pucioaso-sulfuroase din stațiunile balneo-homosexuale, Sodoma și Govora. Metodă verificată la scară locală dar aplicată-n sfârșit la scară globală. Adică, mai poetic spus, “Cineva acolo sus mă troznește”! Nu mai repet ce-am spus în chestia cu asteroidu’ ci doar fac o aplicație apocaliptică. Dacă Dumnezeu declanșează cataclismul final, ca fiara să-și umfle mușchii global, atunci dacă-o să mă întrebe de ce m-am închinat fiarei am să-i răspund așa distrat ca Eva, “fiara, pe care ai agitat-o, ea m-a înbârligat!”

Dar cel mai dificil, tre’ să recunosc, e treaba cu cartela alimentară. Așa este, pasajele sunt foarte simbolice și deloc numerale, dar iată că deodată decretul cu activitățile comerciale devine brusc și intertextual, foarte literar. Păi și ce-o să facem atunci? Unii deja se pregătesc de-acum, refuzând pașapoarte, alții cărți de identitate. Păi și n-au dreptate? Dacă-i diavolul la lucru și ne pune semnu’ pe cartele? Du-te la ambasada americană să vezi cum îți pun diavolii ăia de la ghișeu ștampila cu cornițe pe passport și contracost, sau citiți invers cuvântul CARD de pe buletinele voastre, boieri dumneavoastră, ca să vedeți cât de lungă-i coada lui ucigă-l toaca!

Aș propune să încheiem acest hrisov cu imnul nr. 666 și să ne rugăm ca antihristul să dea în patima femeilor. Măcar atâta să ia și el de la Solomon dacă tot vrea să fie fiară!

PS: în urma unor analize de ultimă oră în dosarele evangheliștilor aflați sub acoperire, pe care domnul profesor Luchian n-a dorit să-i menționeze, îmi revine plăcuta sarcină să deconspir niște nume atât de previzibile încât n-am înțeles de ce domnu’ profesor s-a eschivat constant ca o fată mare. E vorba de Dough Batchelor și Shawn Boonstra. Și cred că Mark Finley as well. Ca să nu mai spun de Lucian Cristescu!