Fosila moare dar nu se predă

Afirmația că mi-a placut emisiunea ar fi o platitudine prozaică de-o banalitate mediocră, ca să mă exprim așa, cât mai pleonasmic cu putință. Sigur că mi-a plăcut dar cum stau prost cu estetica atunci mă simt obligat să am căutari d-astea intelectuale (vorba domnului profesor), adică cerebrale, mintale, raționale, spirituale și să chestionez cu-ntrebări grecești anumite aspecte ale emisiunii.

În primul rând am fost ușor dezamăgit de natura discuției. Aș fi preferat teoria Ping-Pong-ului, adică un tenis de masă la simplu, între domnul profesor și domnul pastor, ca să vedem și noi care-i treaba cu Geneza. Masă au avut, au avut și palete dar mingia au cam ținut-o ‘n teren la ei. Iar asta pentru că băieții au jucat la dublu cu-n adversar imaginar și destul de abstract. Deci până la urmă cine erau adversarii, creștinii fundamentaliști și ateii militanți? Nu prea i-am vazut de partea cealaltă a mesei. Degeaba încerca domnul arbitru să-i provoace; nimic, o țineau una și bună la dublu. E OK, antrenamentul a fost fain.

Aceiași poveste și cu barca. Tot vâsleau într-una ca sunt în aceiași barcă. Un fel de 1+1 fără cârmaci. Cu toate astea domnul pastor mi s-a părut ca trage mai mult pe partea profesorală în timp ce domnul profesor aluneca deseori în partea pastorală a bărcii. Ceea ce nu era rău deloc având în vedere ca barca și-a menținut cumva echilibrul. Dar asta până la un punct. În clipa când s-a zărit pământul a ‘nceput barca să se clatine. Domnul pastor înclinat fiind spre partea științifică a bărcii religioase a fost lovit brusc de sindromul lui Petru; a sărit din barcă încercând să meargă pe niște ape cam tulburi pentru unii, adică pe vârsta vieții pe pământ. Cum ajunse la mal, cum puse mana pe-o fosilă, una din straturile aflate mai la ‘ndemână, a izbit-o de barcă, a strans-o de gât, și-a obligat-o să mărturisească tot, și-anume cine a ‘ngropat-o acolo, când și de ce. Asta mi-a plăcut cel mai mult.

Dar nu și domnului profesor care fiind pus față-n față cu realitatea fosilieră a ‘nceput s-o dea pe partea pastorala. Știind ca fosila moare dar nu se predă era cam greu să răspundă la ‘ntrebarea frontală a domnului pastor. Totuși răspunsul mi s-a părut năucitor, desprins parca din profeți (și regi): nu numiți fosilă tot ce numește poporul acesta fosilă! Pai chiar și-așa, după tâlcuirea cuvântului cu pricina, tot nu poți să faci fosila aia mai tinerică pentru simplu motiv ca animăluțul ăla pre-fosilizat ar trebui cumva să fie mai ‘n etate ca piftia aia lăsata-n urma, adică fosiluța-n sine. După cum the turkish delights lăsați de maidanezi pe straturile bucureștene tre’ sa fie mai recenți ca maidanezii-n sine.

Finally, colac peste fosilă, chestia asta cum că nu toți au aptitudini intelectuale și n-ar trebui tulburați cu știință și tehnică m-a ‘ntristat iremediabil. Adicătelea vezi doamne, doar ăstia mai inițiații pot să acceseze tainele universulului dar frații și surorile de ziua a șaptea doar pe-alea ale sabatului. Fratele profesor poate să traiască-n sabat cu miliardele de ani fără să se cocoșeze de greutate dar pentru frații neduși la academie, chiar și zece mii de ani este o povară care nu poate fi purtă-n ziua a șaptea. Întrebarea este evidentă și retorică: n-ar trebui ca dânsul să poarte și poverile altora? Așa cum încearcă domnul pastor mai prin toate emisiunile? Sau mai bine să-i lasam pe iubiți frați și stimate surori (licență poetică!) în straturile lor recente, pentru că mântuirea nu depinde de-o fosilă? Așa e, nu depinde, dar dacă fratele se întalnește cu fosila aia exact în stratu’ ‘n care nu trebuie, n-o să creada el că Darwin a ‘nmulțit fosilele ca Isus pâinile?

Edi, The Evangelist Hunter

Sub egida, “Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, tara mea de glorii, tara mea de dor?” am fost naucit chiar de la-nceput de starea de incertudine care plutea vizibil in platou deoarece saraca Romanie inca se mai zbate in cautarea presedintelui ei. Slava Domnului ca n-a iesit nici Basescu si nici Geoana! Inca mai avem speranta. Sau macar Speranta TV… Vezi, d-aia-i bine sa stai in America. Fiind in urma Romaniei datorita fusului orar mai ai timp sa repeti alegerile sau cel putin sa mai astepti rezultatele. E clar, ma mut in America, pentru ca doar acolo nu-i nimeni inca presedinte-n Romania, deci iata, mai avem o sansa.

Fiind sub impresia ca-nceputu-i mai greu; sfarsitu-i doar floare la ureche, iata c-a doua emisiune din seria “Apologetul, Evanghelistul si Ardelenii” a fost mai reusita ca prima desi asta-a doua este prima din cele doua! Asta n-ar fi nici o problema atata timp cat ni se garanteza continuitatea. Or continuitate a fost din belsug. Insa cel mai mult m-a ingrijorat Marius. Acum chiar c-a sarit zebra. Totusi parca nu-i deontologic sa-ti expui omologul de la televiziunea esperanto la asemena riscuri, capcane si terenuri miscatoare din jungla asta culturala unde doar Edi are maceta si busola la-ndemana. Nici Steve, The Crocodile Hunter cat era el de inconstient nu se baga-n zonele-astea mlastinoase si ispititoare. Si asta pentru ca pisica blanda inteapa rau! Insa Edi vad ca nu se-astampara ci vaneaza-ntruna la evanghelisti…

Marturisesc c-am fost solidar cu fratele exeget aflat pe dunele ondulate si neexplorate ale istoriei culturii si civilizatiilor si i-am impartasit si retinerea fata de toate orataniile astea nebiblice. Cel mai mult mi-a fost teama atunci cand alunecand pe-o broasca râioasă, supravituitoare-a holocaustului de pe vremea plagilor egiptene, fratele de la speranta n-a mai fost sigur la aterizare daca Dumnezeu e Satana sau daca Satana-i Dumnezeu. Vezi de ce nu-i buna cultura? Ca te baga-n confuzii d-astea teologice de-ajungi sa crezi ca Dumnezeu si Azazel sunt membrii-n consiliul de securitate si ca amandoi militeaza pentru pacea lumii cand de fapt este invers. Mai bine joci alba-neagra cu Biblia dar fara sa-ncerci sa ghicesti unde-i bulina misterioasa ca sigur iei teapa de la vreun duh de rom ratacit prin legendele populare si nemuritoare ale romanilor. Acum parca nici domnul apologet n-a fost foarte elegant cu-ntrebarea, “cine ti-a predat exegeza biblica?”, adica vezi doamne, problema e la cel care a predat… Pai cine altul decat fratele Lucian ? Ca doar el fuge de cultura ca Diavolul de American Airlines.

Asa ca mai bine sa nu-ti bati capul cu dilemele astea idioate de genul, ce-ai face daca… pentru ca este imposibil sa faci altfel decat ai fost invatat o viata-ntreaga. Fara nici o mustrare poti sa-l predai pe Ștrul sa fie rumenit in cuptorul Führerului lui, dar niciodata sa nu lasi iedul sa fiarba-n laptele mamii lui. Ar fi pacat de Lege. Ca doar Legea n-a fost facuta pentru om ci omul pentru Lege!

SC Ascensorul SA

In ciuda a ceea ce se va scrie de-acum incolo pe forum, mi-a placut totusi de fratele Cornel si de el evanghelist. Si cel mai mult mi-a placut cand s-a speriat, pe la nu stiu ce minut, ca discutia era-n pericol sa alunece-n panta rhei si sa nu mai fie sigur daca mai calca-n aceiasi denominatiune neoprotestanta sau nu, conform principiului ca nu poti calca de doua ori in acelasi parau. Fratele evanghelist a reusit sa calce de mai multe ori, si chiar fara sa se stropeasca! Si-asta datorita heraclitului de Edi care nu se mai poate juca cu opiniile unora deoarece human opinions are children’s toys. Iar Cornelus se tot juca cu masinuta asta lucioasa numita evanghelizare, vruuum, vruuum, si ne-arata suspensiile si cum se deschid toate usitele pana cand s-a enervat domnul apologet si i-a confiscat-o pe toata durata emisiunii de n-a mai ramas fratele evanghelist decat c-o trompeta de plastic in care-a suflat a paguba in restul de minute alocate.

Optimismul lui Cornelus m-a topit, vorba lui, incat n-am mai avut ce face decat sa-ncep sa fierb de pe la minutul 50 incolo, din momentul in care fratele responabil cu evanghelizarile la speranta teve ne-a dezvaluit metoda de convertire a maselor avide de neprihanire. Fratele evanghelist reuseste sa-L inalte asa de sus pe Isus si sa se scoboare pe sine atat de jos incat oamenii dau buluc sa vada minunea. Acum am si o intrebare de natura tehnica: oare ce-o inseamna sa-L inalti pe Isus? Da’ sa te cobori pe tine insuti? Cum se poate explica plimbarea cu liftul asta evanghelistic incat fiecare urca si coboara fara sa tina cont de rezidentii de la parter?

Continuă lectura

De ce-ntârzie femeia?

Ce veselie mare-i pe forumul asta, ca-n jocul ăla, flori, filme, fete sau baieti. Foarte interesante comentariile, pline de testosteron si adrenalina, si care trateaza femeia cu o asemenea acuratete radiografica incat doar costita afumata lui Adam se mai vede la microscop. Asta este concluzia carturarilor de pe aici, femeia este o caricatura de barbat. Este smocul din subratul lui, firul alb din freza si unghia lui inegrita de ciocanul indoielilor. Intr-un cuvant, ea este o rulota parcata aiurea in viata lui dar legata de ștanga atunci cand se deplaseaza sau acoperita de prelata atunci cand stationeaza. Si asta ca sa nu i se vada șasiul sau capetele de bara de catre mecanicii care mesteresc aiurea prin parcari si pe sub rampe…

Dar sa lasam invataturile incepatoare ale acestei lumi si sa ne ocupam putin de cei mai talentati baieti din aceasta cuvioasa platforma masculina, cei care s-au remarcat prin barbatia lor in lupta impotriva feminismului deocheat si decoltat. Mi-a placut de Daniel, baiatul cu retina sensibila, care stocheaza imagini deocheate pe hard-creierul lui timp de 40 de ani. Presupunand prin perspicacitate ca e trecut putin de 40 de ani, asta inseamna ca el mai are inca imaginea papusii cu care se juca la inceput, deci iata o posibila asociere freudiana dintre subconstientiul cu desene si papusi si constientul cu surori si fuste. Da, cred ca-l inteleg, e nasol sa fii bantuit timp de 40 de ani de toate aceste imagini horor, ca Ronin de iezuiti, Plesa de EGW si Vanghelie de predicat.

Mai este un baiat istet, un adevarat detector de ineptii, care se ingramadeste pe langa niste paranteze, si care le stie mai bine ca Edi, care oricum le stie pe toate. Baiatul asta cred ca a copilarit pe la Qumran, facea baie in fiecare zi si scria manuscrisele de la Litera Moarta si alunga femeile din comunitate cu ajutorul lui Pavel si Paul (Negrut). E ceva de speriat cat de exact este el, baiatul pro, in exegezele lui neconfesionale. El a cronometrat cu Carbon 14 si a aflat ca Eva a fost facuta dupa Adam la cateva ore distanta. Deci asta inseamna ca Adam este mai mare ca Eva cu cateva ore, deci trebuie sa-i spuna nenicule, jupane, coane sau bibicule si prin urmare ea trebuie sa se tina la distanta de cateva ore de el toata viata. Acum imi explic eu de ce femeile intarzie mereu la intalniri. Au ramas cu ceasul in urma, pe stil edenic, si nu mai pot recupera eroarea asta cronologica nici in miliarde de ani lumina. Noroc cu ucenicul lui Steinhardt pentru ca altfel credeam ca femeile intarzie intentionat ca sa-si arate muschii…

E de apreciat osardia cu care se cazneste el sa faca ascultare intru adevarul pravoslavnic si anume ca miruirea femeii se va savarsi doar daca isi va tagadui imbisericirea ei si se va dedica naframei si proscomidiei. Sau ca sa le traduc celorlalti colegi, ideea ieromonahului fara confesiune este ca femeile nu pot fi pastor pentru ca toate posturile sunt deja ocupate de cei care s-au nascut cu cateva ore mai devreme! Si uite asa, cu tamie, aghiasma si bocete sa le afurisim la canalul proscomidia-navodari unde sa astepte in afurisenia lor pana se vor decolora ca bomboanele pe coliva. Asa ca fiul popii si ipopsifiul ploii, lupta-te lupta cea buna a isihasmului si trimite-ne si noua o vedere de pe muntele (p)Athos unde doar țapii marturisitori pot sa dea lapte, sa faca smantana si sa bloguiasca. Mare paranteza!

This is Sparta!

Domnule Sertorius ma dezamagesti! Ai ramas fara cartuse si-ncepi sa lovesti cu patul pustii? Ma simt jenat sa-ti repet ca-n spatele amabalajului elegant si sclipitor pe care-l afisezi, deseori se ascunde tridentul si plasa gladiatorului. Nu-ti sade bine in postura justitiarului; n-ai stofa de serif. Ai coborat din Olimp si ti se pare ca lumea-i stramba iar locuitorii-s orbi? Nu mai vorbi de lehamite cata vreme iti sorbi ceaiul in casa aristocratului. Nu poti iesi pe ulita in ghetre si-apoi sa te feresti de noroi. Mai incerca si gumarii. N-o sa-ti apuna nici o steluta de pe epoleti.

Daca tot continui cu atitidinea asta de “am venit sa cer pamant si apa” s-ar putea sa dai de-un leonidas acolo unde te-astepti cel mai putin. Nu te mai lamenta atat ca nu te-a oprit nimeni sa gasesti sensuri si raspunsuri la problema raului. Succes la cercetare. Dar nu e cazul sa-i tamponezi frontal pe cei ce nu poarta centura doar pentru ca afiseaza lehamite fata de abordarea subiectului nu fata de subiect in sine. E regretabil ca n-ai inteles nuanta asta. De fapt problama de fond este alta si de obicei de-aici apar si diversele scantei: tu ai numai raspunsuri; noi mai avem si-ntrebari. Iar pentru placerea ta literara afla ca lehamitea mea superioara (de parca-ar putea fi si-una inferioara…) exprimata la numarul 57 era de fapt o intrebare. Te-a furat peisajul si n-ai observat borna kilometrica? This is Sparta!

Întâiul hrisov al lui grigorie către sertorie

Grigorie dupa Urechie, ales si chemat sa nu fie un cronicar de cuvinte desarte ce de dereptate, catre prea-’nteleptul Sertorie. Pace tie fiule!

Ma mir ca treci asa de repede de la adevarata intelepciune la speculatii si desertaciunile firii pamantesti, amagit de patimile raspunsurilor fara de-ntrebari. Regret ca nu citesti dincolo de litere, ironice sau serioase, si-mi atribui presupuse convertiri la unul din respectivele puncte de vedere. Punctul meu de vedere era si este ca nu am niciun punct de vedere, dupa cum ne-nvata sfanta traditia a evangheliei dupa postodernism. That’s the point! Si asta pentru ca nici nu exista vreun punct de vedere oricat ai incerca dumneata sau altii sa subliniati lucrul acesta. Nu de altceva, dar vine ieromonahul Ionica si ma paleste cu patratu’-n cap pana recunosc ca pana la urma tot venea l-a omorat pe siret…

Asa ca n-am inteles de ce te-ai simtit impilat si inciudat de afirmatiile nepotelului meu Louix. O avea si el pacatele lui, ca doar e tanar si zburdalnic dar aici a zis bine ce-a zis. Si daca unchiu’ lui e pentru el de ce te razboiesti matale cu protejatii lui grigorie? Atat dumneata, cat si domnul Luchian plus alti cucernici advocati va plasati inevitabil in pozitia precara a prietenilor sfantului suferind Iov. Adica stati si perorati despre problematica raului cautand ipoteze, argumente, teorii si raspunsuri care mai de care mai neverosimile si lipsite de realism. Eu glasuiesc ca-i mai bine sa renunti la biata teodicee altfel s-ar putea sa te mustre Cel de Sus. Or tocmai aici vine grigorie si postuleaza ca tocmai raspunsurile istorice sunt mai mult decat derizorii tocmai pentru ca sunt conditionate sa se sfarseasca-n spiritul prietenilor lui Iov, care mai de care incercand sa-i ia apararea unui Dumnezeu care n-are nevoie de aparare (daca chiar e Dumnezeu…) si nu lectura cucerniciilor noastre, care om fim noi dupa ureche dar nu suntem intr-una… Asa ca fratia ta ar face bine sa mai ceteasca o data sau de doua ori sfanta epistola a lui Iov catre toti prietenii lui moderni si postmoderni si cine nu stie daca nu o sa ai si dumneata o revelatie. Macar progresiva daca nu ad hoc. Teologia holocaustului se vrea o ramura filozofico-teologica in dezbaterea problema raului. Insasi titlul este funest. Da ma rog, conventional asa se numeste, Theologie nach Auschwitz si-ncearca sa raspunda unde a fost Dumnezeu prin perioada cu pricina. M-as mira daca dumneata sau domnul Luchian n-ati avea deja un raspuns la bagatela asta! Intre optimismul lui Paley si pesimismul lui Darwin prefer realismul lui Kant. Vai de pacatele mele, am inceput deja sa vorbesc ca un apucat, amagind fiind de flecariile lumesti si de boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte din cari se naste pizma, clevetirile, banuielile rele, si zadarnicile ciocniri de vorbe.

Tu dar inteleptule Sertorie, fereste-te de intrebarile nebune si nefolositoare, fugi de poftele tineretii, fereste-te de vorbariile goale si lumesti pentru ca inaintarea ta pe forum sa fie vazuta de toti!