Întâiul hrisov al lui grigorie către sertorie

Grigorie dupa Urechie, ales si chemat sa nu fie un cronicar de cuvinte desarte ce de dereptate, catre prea-’nteleptul Sertorie. Pace tie fiule!

Ma mir ca treci asa de repede de la adevarata intelepciune la speculatii si desertaciunile firii pamantesti, amagit de patimile raspunsurilor fara de-ntrebari. Regret ca nu citesti dincolo de litere, ironice sau serioase, si-mi atribui presupuse convertiri la unul din respectivele puncte de vedere. Punctul meu de vedere era si este ca nu am niciun punct de vedere, dupa cum ne-nvata sfanta traditia a evangheliei dupa postodernism. That’s the point! Si asta pentru ca nici nu exista vreun punct de vedere oricat ai incerca dumneata sau altii sa subliniati lucrul acesta. Nu de altceva, dar vine ieromonahul Ionica si ma paleste cu patratu’-n cap pana recunosc ca pana la urma tot venea l-a omorat pe siret…

Asa ca n-am inteles de ce te-ai simtit impilat si inciudat de afirmatiile nepotelului meu Louix. O avea si el pacatele lui, ca doar e tanar si zburdalnic dar aici a zis bine ce-a zis. Si daca unchiu’ lui e pentru el de ce te razboiesti matale cu protejatii lui grigorie? Atat dumneata, cat si domnul Luchian plus alti cucernici advocati va plasati inevitabil in pozitia precara a prietenilor sfantului suferind Iov. Adica stati si perorati despre problematica raului cautand ipoteze, argumente, teorii si raspunsuri care mai de care mai neverosimile si lipsite de realism. Eu glasuiesc ca-i mai bine sa renunti la biata teodicee altfel s-ar putea sa te mustre Cel de Sus. Or tocmai aici vine grigorie si postuleaza ca tocmai raspunsurile istorice sunt mai mult decat derizorii tocmai pentru ca sunt conditionate sa se sfarseasca-n spiritul prietenilor lui Iov, care mai de care incercand sa-i ia apararea unui Dumnezeu care n-are nevoie de aparare (daca chiar e Dumnezeu…) si nu lectura cucerniciilor noastre, care om fim noi dupa ureche dar nu suntem intr-una… Asa ca fratia ta ar face bine sa mai ceteasca o data sau de doua ori sfanta epistola a lui Iov catre toti prietenii lui moderni si postmoderni si cine nu stie daca nu o sa ai si dumneata o revelatie. Macar progresiva daca nu ad hoc. Teologia holocaustului se vrea o ramura filozofico-teologica in dezbaterea problema raului. Insasi titlul este funest. Da ma rog, conventional asa se numeste, Theologie nach Auschwitz si-ncearca sa raspunda unde a fost Dumnezeu prin perioada cu pricina. M-as mira daca dumneata sau domnul Luchian n-ati avea deja un raspuns la bagatela asta! Intre optimismul lui Paley si pesimismul lui Darwin prefer realismul lui Kant. Vai de pacatele mele, am inceput deja sa vorbesc ca un apucat, amagind fiind de flecariile lumesti si de boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte din cari se naste pizma, clevetirile, banuielile rele, si zadarnicile ciocniri de vorbe.

Tu dar inteleptule Sertorie, fereste-te de intrebarile nebune si nefolositoare, fugi de poftele tineretii, fereste-te de vorbariile goale si lumesti pentru ca inaintarea ta pe forum sa fie vazuta de toti!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s