Vină asteroidul Tău, precum în cer și pe pământ!

Sub egida noruleț-ntr-un picior, ghici cenușă ce-i, s-a prăvălit asupra temerilor noastre o lavă apocaliptică de la ultima erupție televizată a vulcanului din Orlando, de s-au oprit subit toți meteoriții din cer de teamă să nu fie deviați de la traiectoria lor profetică de cenușa organică aruncată cu atâta generozitate științifică de domnul profet al sfinților din ultimele zile.

Conform Apocalipsei după NASA, care apocalipsă a fost îndelung studiată după celelalte apocalipse mai mici sau mai mari, e foarte probabil să ne trezim în următorii 20 de ani cu vreun Scania, Casa Poporului sau Muntele Găina-n cap, iar asta din pricina domnului profesor care este certat cu istoria dar împăcat cu soarta. Da, și mie mi-au plăcut Armageddon, Deep Impact, 2012, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap că Bruce Willis ar putea fi simbolul următorului președinte al GC, adică Mark Finley, sau că naveta aia Messiah era de fapt biserica adventistă aflată în misiune imposibilă!

E drept, nici eu nu cred că-n trâmbițele alea se răcnește despre klingonieni, ferengi, bajorani sau romulani, dar ca să faci inventarul rocilor și pietrelor spațiale îți trebuie ceva credință și puțină excitare. Ceea ce la domnul profesor s-a văzut din belșug. Eu zic să lăsăm baltă teologia și să ne apucăm serios de geologie. Numai așa avem șanse să scăpăm din marea strâmtorare meteoritică. Însă mica strâmtorare este deja la ea acasă, acum după ce stimații frați și iubitele surori au vizionat apocalipsa celor patru trâmbițe. Da’ ce spun eu aici? La cât de înfiorătoare sunt și la ce zgomot infernal scot cred că-s tromboane în toată regula.

Bun, hai să zicem c-așa o fi, că doar nu-i greu să ne lovească vreun asteroid cum deseori se-ntâmplă pe Jupiter. Se știe că Jupiter fiind foarte mare și la cântar și la gravitație, e mai greu s-o nimerești cu piatra dar pe noi ăștia mai micii imediat ne nimerește-n patru octave de trompetă, cu tot tacâmul și muștiucul din dotare. Însă problema-i cu totul alta. Ce te faci cu dracii ăia care cică apar în trâmbița a cincea? Cum să-i interpretăm, literar sau simbiotic (sic!)? Adică o să ne invadeze dracii ca muștele de n-o să mai vedem lumina soarelui? Și de când până când ar fi dracii nasoi, ca-n filmul ăla Legion? Că noi știam din mărturii că dracii-s frumoși, deștepți și cutezători. Sau cum or fi nu știu, că pe trâmbița asta n-am înțeles-o deloc deși am priceput de ce domnu’ profesor refuza să cânte la această muzicuță, în ciuda insistențelor bemolice ale lui Marius.

Însă cel mai impresionant moment a fost în ultima sută de cuvinte când domnul profesor a explicat cu-o claritate de astrolog care-i adevărata sursă a acelor pietre, camioane, munți și văi, păduri și mare care cad din cer peste blestemații ăștia de păcătoși. În urma unei analize de finanțe-contabilitate s-a stabilit că aceste arme de distrugere-n casă se află-n inventarul bunului Dumnezeu, adunate cu grijă în cămara Lui pentru zile negre. Adică după ce s-au terminat proviziile de bunătate din cămara cu har, Dumnezeu, în lipsa altor unelte de prelucrare prin așchiere a sufletelor neferoase, dă buzna-n cealaltă cămară, aia cu grindina, ca s-arunce cu bolovani în noi până o să ne sune apa-n cap și trâmbița-n timpane! Acum pricep eu de ce-i omora pe ăia din vechime cu pietre. Erau de fapt niște manevre militare destinate pregătirii tineretului pentru apararea patriei pentru vremurile din urmă când se va declanșa marea lapidare. Ceva de genul, ‘azi o piatră cât un ou; mâine te trezești c-un bou’… În cap, bineînțeles. Propun să-i schimbăm numele lui the big one, din Apophis în Nemesis! Cam așa arată Dumnezeu în viziunea domnului profesor de geologie aplicată-n cap: eu te-am făcut, eu te omor! Să fie oare o coincidență? Nicidecum. E ceva în genul femeii abuzate de soțul violent care după o serie de bătăi rupte din rai ajunge să-l iubească cu adevărat, pentru că și-a dat seama cât de bun a fost că n-a omorât-o în bătaie… Și cu asta s-a clarificat și ultima problemă din Univers.

Adevăru-i că până nu primești un cataroi în freză nici n-ai cum să-L respecți cu adevărat pe Don Dumnezeu. Așa că nu ne rămâne altceva mai bun de făcut decât să așteptăm cu fascinație și evlavie anul 2029 și să ne rugăm stăruitor și tânguitor: „vină asteroidul Tău, precum în cer așa și pe pământ!” Așa să ne ajute Nemesis. Amin.

Anunțuri

5 gânduri despre „Vină asteroidul Tău, precum în cer și pe pământ!

  1. Se pare ca Mark Finley (Bag seama ca se pensioneaza) a fost o informatie „dupa ureche”, chiar si tie iti mai scapa din astea se pare.

    • Pai normal c-a fost dupa ureche, ca doar nu-s Mafalda ca sa ghicesc desi eram sigur suta la suta c-o sa iasa urecheatul asta de Ted Wilson!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s