Zeii nu joacă barbut

Deci vreau să spun că nici de data asta domnul profesor nu ne-a dezamăgit deși eu aș fi preferat o teză scrisă decât o discuție socratică. Am încercat eroic să mă mențin treaz de-alungul celor 64 de minute dăruite cu-atâta grație de fratele Kronos dar se pare că pacostea aia de Hypnos a fost mai puternică și m-a învins exact între minutul 20 și 50. Adică am pierdut felia de 30 de minute de la mijloc. Culmea e că prima parte, aia cu ciclopii de pe forum, n-am pierdut-o. Ce să fac, dacă aveam și eu figura aia de semizeu a lui Endymion, poate mă binecuvanta și pe mine Hypnos ca sa dorm cu ochii deschiși… Dar cu fața mea de tractorist din Udupu, e clar că și Zeus s-a speriat de mine de-a uitat să-mi dea binecuvantarea somnului veșnic! Dar eu nu m-am pierdut cu firea și după ce i-am tras doua palme de apă boșorogului ăla de Moș Ene care mă gâdila-ntr-una pe la gene, am recuperat cele 30 de minute pierdute. M-am întors în timp și-am fost foarte atent să nu cad iarăși în ispită. Numai după aceea mi-am dat eu seama că nici Hypnos ăsta n-a fost chiar într-o ureche atunci când mi-a dat cu somnu-n cap!

Că domnul profesor Hesiod este pasionat de mitologie ăsta nu mai e niciun secret. De la dumnealui am aflat bunăoară despre miturile aristoteliene, vanderbiltiene, constantinesciene, postmoderniste, isoscele și occidentale. Problema-i alta, vorba lui Marius: care-i legătura cu realitatea sau cu vreo altă ramură a muritorilor de ziua a șaptea? Că zeii ăia erau niște panarame care-și făceau copiii BBQ și-aveau uteru’-n cap și rațiunea-ntre picioare asta-i clar ca Apollo-n Hemera, dar ce legatură are cu Geneza, asta n-am mai înțeles-o. Sau poate că n-are nici o legatură așa cum a încercat domnul profesor Homer să ne liniștească temerile postmoderne. Sigur că n-are nicio legătură dar să nu se fi cuibărit pe-acolo prin primele capitole chiar niciun viermișor mitologic? Măcar așa de efect literar și moft artistic poate. Așa că pentru binele rasei umane și supraviețuirea credincioșilor, îl invit pe domnul profesor Xenofon să lase învățăturile începatoare ale Olimpului, ambrozia și nectarul, pe ciclopii de pe forum ca să se mănânce-ntre ei și să ne lovească cu ceva mai greu, niște boabe de fasole batută, ca să vedem și noi care-i treaba cu zeul din Geneza. E chiar Dumnezeu sau e vreun alt soi de zeu? Nu de alta dar știu că domnu’ profesor e pasionat de Geneza și-ar fi interesant să vedem și părerea domniei lui. Și ca să închei ermetic, am să declar că-ntre Hesiod și Homer îl prefer pe Platon. Măcar ăsta n-avea confuzii când scria că Aphrodita Ourania nu-i tot aia cu Aphrodita Pandemos. Una avea spumele de la Ouranos iar alta năbădăile de la Zeus. Asta așa de moft, că sa-i contrazic pe frații H&H…

PS: serios acum, fără nicio ironie mascată sau fățișă, mă bucur că domnul profesor a revenit în scenă. Apăi cât ar fi Edi ăsta de Baklava da’ se știe că francezii după desert halesc o bucățică de Roquefort ca să-și dreagă gustul. Și dăcă nici fomiștii ăștia de franci nu știu să mănânce atunci cine? Bănățenii? Tulai Doamne!

Adrian Liberalu’ și Edi Conservatoru’

Foarte instructivă emisiunea despre liberalii și conservatorii ăștia din biserică, care bântuie peste tot ca sufletul după moarte în căutarea locului de verdeață. Deși am ațipit de câteva ori, totuși am înțeles în sfârșit care-i treaba și unde-i conflictul. Cel mai mult mi-a plăcut colegialitatea dintre fratele Adrian și colegul Constantinescu. Ce echipă minunată fac ei! Ți-e mai mare dragul să-i privești. Acum înțeleg eu de ce nu puteau ei să stea împreună la aceiași masă și-n România!

M-am mirat nevoie mare că liberalul Edi a ieșit la sfârșitul emisiunii conservator iar conservatorul Adrian a zâmbit a liberal mai tot timpul. Și dacă ar fi să mă iau după teoria luptei de clase dintre liberali și conservatori expusă magistral chiar la începutul emisiunii și al lumii, chiar face sens, vorba lui Edi. Adică liberalul Cain l-a persecutat pe conservatorul Abel și astfel a început marea controversă dintre stânga și dreapta, capre și oi, pești și rechini, fecioare și parașute, iobagi și boieri, evrei și neamuri, estici și vestici, carne și soia, șamd. Aplicând regula de trei simple asta înseamnă că liberalii l-au persecutat pe Edi în România pentru ca era prea conservator, iar acum liberalul Edi îi persecută pe conservatorii din Romania cu zaruri și rațiuni pentru că aceștia și-au lăsat creierele la garderobă. Mie-mi place lupta asta pentru că numai așa ne dăm seama că rațiunea-i periculoasă, întrebările-s dubioase iar frații din biserică trebuie să-i urmeze pe ăi care stau cel mai bine în șa! Și iată că fratele Adrian a stat conservator de mult în șa. Și-atât de mult i-a plăcut șaua încât nici n-a mai vrut să descalece. Iar asta pentru că intuiția sa de conservator îi șoptea că dacă va veni un alt călăreț fără experiență în manej, trap, și mai ales galop, sigur o să-și frângă gâtul ca Superman care a căzut de pe cal și-a rămas paralizat de tot. Cred că de aia se și spune că viața bate filmul.

Pe de altă parte fratele Adrian recunoaște conflictul interior dintre instinctele conservatoare și cele liberale, conflict care te macină până la lacrimi. Iar dilemele astea sunt atât de sfâșietoare încât niciodată nu te poți hotărî cu ce clasă să zbori sau dacă să recomanzi sau nu liceul adventist la cei apropiați… Păcat că fratele conservator nu mai este călăreț. Avea omul ăsta o viziune liberală despre biserică vecină cu deplasarea! Biserica nu era o instituție statică ci o mișcare; e adevarat cam browniană, dar mișcare, și contrar concepției lui Edi, mișcarea asta se tot deplasa înapoi spre origini, adică spre America… Și dacă nu mă înșeală amintirile parcă pe vremea liberalului Adrian conservatorul Edi a fost invitat respectuos să fie episcop de Cristian von Sibiu, să țină evanghelizări la masele de bătrâni înfometate după medicamentele compensate din sătucul cu pricina, oferindu-i astfel singura variantă rămasă în viață, și-anume împărtășirea cu idealurile liberale ale Americii decadente. Adică du-te tu Edi la origini, la Barnes & Nobels, pentru că biblioteca de la Cernica n-are răspunsuri la întrebările tale și nici barbut nu știe să joace…

PS: Mariuse, ține-o tot așa pentru că fără să vrem ajungem la origini. Îi așteptăm și pe ceilalți cavaleri ai mesei rotunde: fr. templier DP, fr. cruciat “prietene!”, fr. teuton Bidiuc și alții asemenea lor…

Edens Got Talent

Ori n-a vrut Marius să-i pună întrebări domnului geolog, ori domnul geolog n-a răspuns la întrebări ca să nu cadă domnul predicator de la credință, dar cert e că emisiunea a avut o dinamică lentă și predictibilă exact ca evoluționismul teist. Adică s-au rugat frații la începutul emisiunii dar după aceea au evoluat singuri și liberi la paralele și sol, ca niște gimnaste timide și nesigure pe metode…

Lăsându-l pe cațavencu la o parte, mi-e simpatic atât domnul geolog cât și domnul predicator, mai ales că pe ambii îi cunosc de pe vremea când ne sedimendam reciproc prin stratul ăla de la Arlus, deci vechi de 473,040,000 de secunde… Așa că încă 3,600 cât a durat emisiunea nici nu se mai pun la socoteală. Însă la socoteală se pune altceva și anume apariția unor specii noi, neidentificate până acum în regnul religios, specii pe care cei doi invitați le-au descoperit ad hoc fără nicio măsuratoare prealabilă, cu sau fără calciu, apă și minereu de fier, adică doar cu o carbogazoasă…

Trec peste faptul că Ellen White, dacă ne mai onora cu prezența, putea fi orice, inclusiv alien sau non-denomination și mă leg doar de definiția evoluționismului teist așa cum a fost eructată-n substraturile emisiunii. Evoluționismul teist crede sută la sută-n evoluția speciilor cu singura diferență că-n loc de accidentul primordial sau misterul vieții, s-a ‘ntâmplat să treacă Dumnezeu pe acolo și să le zică celulitelor de bază, pe care tot El le crease, “hai creșteti și înmulțiți-vă”! Iar ele, ascultătoarele, s-au apucat frumos de treabă, s-au luptat, s-au devorat, și-au crescut și-au evoluat până când s-au transformers în fratele Adam și sora Eva. Cum i-a văzut Dumnezeu cât de frumoși și deștepți evoluaseră ei, i-a luat la teste și examene și după ce-au căzut cu brio la primul buzz de la Edens Got Talent cu nenea diavolul pe post de Simon Cowell, i-a mai blestemat puțin și le-a dat din nou drumul să evolueze. Asta ar fi o variantă. Cealaltă variantă este că Dumnezeu nici n-a trecut vreodată prin zonă de când cu chestia primordială, deci nu i-a văzut la față pe Adam & Eve, deci nema păcat sau cădere ci doar evoluție raw, naturală și organică 100% în splendoare-n iarbă… Nici acum nu intervine că n-are de ce, ci ne lasă-n mama evoluției noastre iar la sfârșit probabil c-o luam iară de la capăt până-i reușește Lui mai bine experimentul. Adică să creeze din evoluție-n evoluție, în perioade din ce în ce mai scurte, până ajunge la recordul de creație instant. Dar după cum se mișcă lucrurile acum, cred că asta se va întâmpla în umătoarele milioanele de miliarde de eoni…

În concluzie, deși evoluționiștii teiști se bat cu pumnul cimpanzeului în piept și cu Biblia teologului în cap, ei sunt în cel mai fericit caz niște deiști de toată frumusețea. Adică cred și-n Noul Pământ dar și-n Planeta Maimuțelor. Așa că evoluționismul teist este o caricatură, atât științifică, pardon, cât și teologică și de aceea râde și fratele prezbiter Dawkins de el cu genele și memele până la urechi spunând că asta-i o ‘ncercare ridicolă de a-L introduce clandestin pe Dumnezeu pe ușa din spate a istoriei. Mamă ce nasol sună!

PS: datorită unor probleme tehnice se pare că săptămâna asta trecem pe regim. Da’ pentru ca grigorie să nu intre și el în șomaj tehnic de aceea a fost nevoit să vă servească niște conserve…

Cuget, deci exist. Mare brânză!

Deci trebuie să recunosc că ultima emisiune m-a captivat platonian de-am dat în conjunctivită cronică la câte conjuncții metafizice am auzit pe minutul pătrat. Și ca-n orice film indian respectabil în care muzica, drama și gălăgia este împletită raj kpoorian cu foamea, fuga și bătaia, doar la sfârșit îți dai seama care-i diferența dintre Holly și Bolly. Deși ambele se termină-n pădure, toată lumea știe care-i comedia și care-i parodia. În schimb eu nu mi-am dat seama în ce pădure mă aflu decât la sfârșit când realizatorii cocoțați pe crăcile copacului televizat au concluzionat ecleziastic că prostia este începutul înțelepciunii. Probabil că din aceeași codrii ai Vlăsiei vine și expresia românească „ești prost de bubui”. Exact așa cu petarda care-mi bubuia-n cap m-am simțit și eu aproximativ de prost pe la sfârșitul emisiunii.

Având în vedere limitările neuronice care-mi înghesuie creierii ca un corset victorian aplicat abrupt pe silueta filiformă a Oprahei Winfrey, am avut simțământul puternic dar stingher că m-am uitat ca vițelul la the new gate. E cam nasol sa fi prost fără să știi de ce ești așa dar cred că este o binecuvântare atunci când îți dai seama de ce ești prost. Inițial am crezut că-mi joacă feste sinapsele, dendritele sau axonii când de fapt problema era din cauza semnalelor primite de cortexul meu zgâriat de schijele grenadelor defensive ale celor doi combatanți. Deci care-a fost subiectul emisiunii? Ateismul și prietenii lui? Monopoly sau nu te supăra frate? Da’ ce facem cu întrebările? E foarte probabil că se vor pune în emisiunea viitoare care se va intitula ceva de genul, „Răspunsuri la întrebările nepuse în emisiunea cu răspunsuri la obiecțiunile întrebărilor fără răspuns”

Cert este că-n urma emisiunii cu pricina, în afară de revelația epocală despre rolul profilactic al prostiei în supraviețuirea intelectuală a speciei umane, mi-am dat seama că domnul predicator a apucat-o pe calea misticismului sapiențial iar domnul profesor pe câmpii naturalismului filozofic. Adicătelea deși existența lui Doamne, Doamne, nu poate fi nici infirmată nici demonstrată, cu toate astea putem să ne facem creierii pane și să declarăm că după teoria dominoului și axioma lui Țițeica, Dumnezeu există. Iar asta fără Biblie, fără moralitate și fără de argumentele cele teistele și preateistele. Doar așa cu-o doză de rațiune pură de la dealerul de Kant și niște pastile de ecstasy de la traficantul de Kierkegård. Prost să fie ăla care-o mai pune mâna pe vreo carte! Cică cine are carte are parte, zice proverbul. Aiurea, n-are nicio legatura cu cartea ci cu dreptul de proprietate. Și cum prostia este infinită dar universul nu, iată un argument copleșitor în favoarea nemuririi sufletului bubuit în diblă de-atâtea întrebări carteziene de genul, cuget, deci exist. Mare brâză! Și dacă nu cuget înseamnă că nu exist? Ba da, dar măcar n-o să mor chiar prost!