Adrian Liberalu’ și Edi Conservatoru’

Foarte instructivă emisiunea despre liberalii și conservatorii ăștia din biserică, care bântuie peste tot ca sufletul după moarte în căutarea locului de verdeață. Deși am ațipit de câteva ori, totuși am înțeles în sfârșit care-i treaba și unde-i conflictul. Cel mai mult mi-a plăcut colegialitatea dintre fratele Adrian și colegul Constantinescu. Ce echipă minunată fac ei! Ți-e mai mare dragul să-i privești. Acum înțeleg eu de ce nu puteau ei să stea împreună la aceiași masă și-n România!

M-am mirat nevoie mare că liberalul Edi a ieșit la sfârșitul emisiunii conservator iar conservatorul Adrian a zâmbit a liberal mai tot timpul. Și dacă ar fi să mă iau după teoria luptei de clase dintre liberali și conservatori expusă magistral chiar la începutul emisiunii și al lumii, chiar face sens, vorba lui Edi. Adică liberalul Cain l-a persecutat pe conservatorul Abel și astfel a început marea controversă dintre stânga și dreapta, capre și oi, pești și rechini, fecioare și parașute, iobagi și boieri, evrei și neamuri, estici și vestici, carne și soia, șamd. Aplicând regula de trei simple asta înseamnă că liberalii l-au persecutat pe Edi în România pentru ca era prea conservator, iar acum liberalul Edi îi persecută pe conservatorii din Romania cu zaruri și rațiuni pentru că aceștia și-au lăsat creierele la garderobă. Mie-mi place lupta asta pentru că numai așa ne dăm seama că rațiunea-i periculoasă, întrebările-s dubioase iar frații din biserică trebuie să-i urmeze pe ăi care stau cel mai bine în șa! Și iată că fratele Adrian a stat conservator de mult în șa. Și-atât de mult i-a plăcut șaua încât nici n-a mai vrut să descalece. Iar asta pentru că intuiția sa de conservator îi șoptea că dacă va veni un alt călăreț fără experiență în manej, trap, și mai ales galop, sigur o să-și frângă gâtul ca Superman care a căzut de pe cal și-a rămas paralizat de tot. Cred că de aia se și spune că viața bate filmul.

Pe de altă parte fratele Adrian recunoaște conflictul interior dintre instinctele conservatoare și cele liberale, conflict care te macină până la lacrimi. Iar dilemele astea sunt atât de sfâșietoare încât niciodată nu te poți hotărî cu ce clasă să zbori sau dacă să recomanzi sau nu liceul adventist la cei apropiați… Păcat că fratele conservator nu mai este călăreț. Avea omul ăsta o viziune liberală despre biserică vecină cu deplasarea! Biserica nu era o instituție statică ci o mișcare; e adevarat cam browniană, dar mișcare, și contrar concepției lui Edi, mișcarea asta se tot deplasa înapoi spre origini, adică spre America… Și dacă nu mă înșeală amintirile parcă pe vremea liberalului Adrian conservatorul Edi a fost invitat respectuos să fie episcop de Cristian von Sibiu, să țină evanghelizări la masele de bătrâni înfometate după medicamentele compensate din sătucul cu pricina, oferindu-i astfel singura variantă rămasă în viață, și-anume împărtășirea cu idealurile liberale ale Americii decadente. Adică du-te tu Edi la origini, la Barnes & Nobels, pentru că biblioteca de la Cernica n-are răspunsuri la întrebările tale și nici barbut nu știe să joace…

PS: Mariuse, ține-o tot așa pentru că fără să vrem ajungem la origini. Îi așteptăm și pe ceilalți cavaleri ai mesei rotunde: fr. templier DP, fr. cruciat “prietene!”, fr. teuton Bidiuc și alții asemenea lor…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s