Și ne iartă pre noi puturoșii!

Tocmai când mă pregăteam să mâzgălesc un check pentru prăpăditul ăla de David Gates care mai are nevoie de vreo 2 milioane de parai ca să mai adauge încă una bucată piesă tv la colecția primavară-vară de televiziuni haute couture, cei doi cobitori invidioși pe prosperitatea altora numai ce-au lovit cu ciocanul necredinței peste deștele mele evlavioase, de-a început să-mi tremure mâna mai rău ca-n boala lui Calache, și-n loc să scriu cifre cu multe zerouri, iată ce litere aiurite se zbat spre disperare.

Deci prosperitatea nu-i de la Domnul ci de la domnu’ care-a scris Die protestantische Ethik und der ‚Geist‘ des Kapitalismus și care ne-a învățat că până nu muncim ca dracii care știu că mai au puțină vreme, nu pupăm în vecii vecilor Merțan clasa E sau căsoi cu swiming pool în Hinsdale sau Palm Springs. Acum am și eu o întrebare pentru cei doi frați întru adevăr: oare cum se explică faptul că muncitorii penticostali sunt mai binecuvăntați bănește de duhul kapitalismului în vreme ce proletarii adventiști se mulțumesc doar cu darurile spirituale, dintre care cel mai mare este dragostea? Deci pe ei cine-i binecuvântează? Văd că deja s-a promulgat în emisiune decretul că Dumnezeu nu se implică materialicește în viața individului ci doar spiritualicește în salariul acestuia. Dumnezeu îți dă, (mă rog, e doar o metaforă…) doar cât să nu crăpi de foame și să turbezi de sete. În rest tot ce vine peste aceasta, este de la diavolu’. Acum și Leviatanul ăsta, cât să mai dea și el că s-a subțiat bugetul rău de tot; a băgat reduceri de salarii, personal, pensii și alocații de-ncepe lumea să strige de fericire la Dumnezeu!

Și-atunci de unde vine capitalismul? De la Domnul, de la diavolul, sau de la Michael Moore? Sunt de acord că ce-și face omul cu mâna lui lucru manual se numește și că prosperitatea vine pe bază de ascultare strictă de litera credit cardului, da’ parcă la Evanghelie nu scrie că bunul Dumnezeu îi binecuvântează și pe ăi buni și pe ăi răi? Și-atunci de ce ăia ai întunericului o duc pe alocuri mai bine ca băieții-n salopete albe? Cică-ar fi mai deștepți cu câteva minute? Deci dacă Domnu-i laudă pentru prosperitatea lor materială, atunci ar trebui să ne aprecieze și pe noi măcar pentru bogăția spirituală. Aiurea, da de unde, cică suntem săraci, orbi și goi! Eu zic să ne reprofilăm și să ne apucăm serios de afaceri. Dacă nu reușim să fim ambasadorii cerului macăr să ne dăm la pace cu vameșii pământului.

Totuși n-am înțeles de ce domnul predicator vede marxiști peste tot și nici de ce domnul profesor se obsedează pe sine cu tele-evangheliștii americani texani când problema-i chiar în ograda dieteticilor de ziua a șaptea. Fratele neprosper Edi a punctat foarte bine când a scăpat ideea cu reforma sanitară pe câmpul de luptă cu medicamente necompensate. Așa e, mulți stimați frați și iubite surori au dat în patima sănătății și așteptă să-i binecuvânteze Domnul cu încă vreo 15 ani de viață dacă iau salatele de la gura iepurașilor și consumă hrană crudă fără foc! Doamne ferește și apără! Acuma și focul e aliment, pardon, element necurat? (Lasă că de dietă și hrană am să mă ocup special într-o cronică viitoare.)

Că tot veni vorba de hrană, cheltuieli, salariu, nici n-ai cum să ocolești subiectul duios al zecimii. Aici teologia este foarte contabilă. Procentul câștigător este anticipat cu emoție sfântă-n fiecare lună atunci când plicul minune reușește să transubstanțațieze o hârtie imprimată cu chipurile necurate ale cezarului într-o binecuântare garantată de banca centrală a Domnului. Se spune că-n clipa-n care mânuța bătătorită și bronzată de soarele necruțator al Andaluziei revarsă-n coșuleț monezile sau bacnotele cele prea lumești, exact atunci binecuvântarea specială a cerului te-mpresoară subit și pleci acasă complet îndreptățit. Nu credeți? Întrebați-l pe fratele Tetzel!

Așa că Evanghelia asta a prosperității n-are treabă nici cu marxiștii lui Edi, nici cu capitaliștii lui Moore sau evangheliștii lui Cezar ci doar cu prostia maselor care vor să se îmbogățească pe spinarea Domnului. E o altă formă de ajutor social-spiritual pentru cei care-s certați cu munca dar împăcați cu Domnul. Că Domnu-i bun și iubitor și nu ia dobandă, nu te omoară cu ratele, nu ia comisioane de neam prost, nu pune ipotecă, nu te execută silit și nici nu mai cere binecuvântarea-napoi ci dă cu mână largă la toți milogii de pe fața pământului iar banca Lui nu dă faliment niciodată. Atunci n-ar trebui să muncim mai puțin și să ne rugăm mai mult? Că Domnul iubește copiii cuminți…

Hai sictir! La muncă, nu la întins mâna! C-așa scrie la sfânta evanghelie. Doamne iartă-ne pre noi puturoșii!

Anunțuri

Ța, ța, ța, căpriță ța!

Deci în ciuda unor reacții stupide și complet inutile emisiunea a reușit să mă convingă pe deplin că maieutica baptiștilor este net superioară maieurilor adventiste, decolorate și răsfirate de atâta teologie abstractă. Jos pălăria în fața acestor revelații! Dar ca să nu mă rătăcesc prematur prin introduceri fără sens am să purced direct în puțul gândirii și să-ncerc să identific cam ce feți frumoși a mai născut moașa baptistă cuprinsă de fiorul ginecologic al durerilor facerii.

Totul începe cu domnul profesor care fiind marcat de lectura baptistă a cărții cu pricina a decretat teologic că sărmanul Iov a suferit din cauza pariului făcut de Dumnezeu cu ucigă-l toaca. Că Dumnezeu nu joacă zaruri asta o știam de la Einstein sau de la Edi dar că Dumnezeu iubește pariurile, asta da revelație. Nu numai că face pariuri dar se pare că le și câștigă, conform domnului profesor baptist de ziua a șaptea. Iată că Iov a rămas neclintit ca stânca. Da’ ce facem cu nevasta lui Iov? P-asta de ce n-a pus nimeni niciun pariu? E clar că sora a căzut de la credință după ce i-a murit toată cireada de copii din dotare dar cum Dumnezeu nu-i interesat de dilemele ontologice ale mamei ci doar de neprihănirea stoică a tatălui, concluzia-i superbă: nu paria niciodată p-o iapă pentru că asta leșină după primul manej; doar armăsarii cu bube primesc răsplata finală!

A doua revelație din apocrifa după Iov este că-n sfârșit s-a identificat ultima specie de animal marin, Leviatanul. Conform serviciilor secrete baptiste Leviatanul n-ar fi fost o specie de crocodil patriarhală, idealizată și poetizată-n descrierea cu pricina ci chiar dracu’ gol care scoate fum pe nări și are motor în doi timpi și trei mișcări pe bază de propulsie cărbunară. Bun, dacă Leviatanul este ucigă-l crucea ascuns prin păpurișul literar și mlaștinile mistice ioviene, atunci cine-i ipopotamul (sic!) cocoțat doar câteva versete mai sus? Vreun hipopotam sau rinocer? Dar cum domnul baptist nu-mi dă voie să aplic literal floricelele literare e limpede ca trebuie să fie vreo altă orătanie. Să fie Sauron? Poate Mama Zmeilor? Sau Talpa Iadului? Așteptăm revelații ulterioare. Deci după ce diavolului i-a fost smulsă-n final masca de piele de crocodil, concluzia se anunță foarte duioasă: Dumnezeu are probleme cu crocodilii din delta Nilului care au început să se creadă reîncarnarea lui Satana pe pământ și mușcă oamenii neprihăniți, disperați fiind că mai au puțină vreme!

Dar revelația care a pus capac la putina cu brânză baptistă a fost afirmația că Dumnezeu nu știe exact daca eu la micul dejun mănânc cereale de la Kellogs, Nestle sau Romcereal. El știe doar variantele posibile dar nu decizia finală. Și dacă nu mănânc cereale, ce face Dumnezeu? L-am luat prin surprindere? Să înțeleg că Dumnezeu este într-un suspans permanent? Ca-n filmele cu James Bourne? Niciodată nu știe cum se termină povestea? Deci chestia mi se pare foarte încurajatoare pentru că dacă mi se întâmplă ceva rău, e clar că Dumnezeu n-a știut de varinata asta deci este inocent… Și să mai spună careva că baptiștii nu-s cu haru’!

Domnul profesor insistă suspect de mult că finalul cărții este metaforic; deci caprele, berbecii, găinile și copiii sunt chestii simbolice și se referă la răsplata finală. Sună foarte umanist și echitabil. Dar de ce n-ar fi la fel de metaforic și-nceputul cărții? Că oricum mijlocul pare-o văicăreală existențialistă orientală demnă de emisiunea „Iarta-mă” și „Din dragoste”. Iar aserțiunea că diavolul era speriat de moarte ca nu cumva Iov să-și schimbe orientarea teologică mi-a căzut ca o friptură de miel: atât de gras pentru un ficat așa de slab! Doamne, nu-i spune că răul vine de la mine că altfel cade ăsta micu’ și neprihănitu’ de la credință. Mai bine lasă-l să creada că totul vine de la Tine. E dat dracului diavolul ăsta! Însă la sfârșit după ce Iov își primește porția de capre bălțate pe tarlaua pătrată, are el o teologie mai corectă decât înainte de căderea-n disperare a soției lui? Nu, Iov crede mai departe că Dumnezeu l-a binecuvântat cu sfănta suferință ca să-i dea mai multe capre și măgărițe decât avusese inițial în geneza. Din faliment în faliment până la victoria finală!

Concluzia? Copii nu vă jucați cu focul! Niciodata nu ști de unde sare ța, ța, ța căpriță ța. Sau chiar țapul Azazel…

Vuvuzela de Ziua a Șaptea

Bogdaproste Mariuse că m-ai scos din foame! Păi cu ultimele emisiuni despre Zeus și Socrate era să ies la pensie prematur din lipsa obiectului muncii. În sfârșit am și eu ce comenta pe marginea reclamei de la Coca Cola și-a manualului anti-darwinistului începător de la Berlinski Press! Deci emisiunea a fost foarte dinamică, chiar explozivă pe alocuri, grație carbo-gazoasei pe care domnu’ predicator de la Coca Cola Company a agitat-o pasional de-a lungul celor 63 de minute, fără prelungiri.

Fiind vexat de câtă idioțenie rurală există-n lumea post-cambriană și de rolul nefast al filozofiei pe nedrept numite astfel, domnul predicator și-a făcut mea culpa și-a recunoscut senin că omul nu vine din maimuță ci maimuța vine din om așa cum detractorii domniei au reușit admirabil să demonstreze! Dar nici domnul predicator nu-i prea sigur dacă la început a fost Adam și Eva sau Ardi și Lucy! Dar chestia cu Coca Cola mi-a plăcut la nebunie. E clar că domnul inginer în carbo-gazoase lucrează acolo, iar asta pentru că sediul se află chiar în Atlanta. Și tot în Atlanta, ca printr-o întamplare cu totul întâmplătoare se va desfășura și congresul cincinal al General Conference of Seventh Day Coca Cola Church. Deci primul simbol l-am indentificat: Coca Cola = Biserica. Al doilea-i mai greu: ce reprezintă-n profeția biblică Pepsi Cola? Aparent the same Maria with another pălăria dar nu-i chiar la fel. E concurența vere! Și cine-o concurează pe sora Coca Cola de Ziua a Șaptea? Eh, aici vă las boieri dumneavoastră să descoperiți cu propriul lob pane care-i misterul.

Acum, cei care-l acuză pe fratele predicator că nu-i onest și că joacă la doua capete sunt complet aerieni și parțial gregari. Uite demostrație ca la clasa-ntâi. Dacă te duci la McDonalds cam ce se potrivește lângă un mecfișcăn? Coca Cola. Buuun. Dar dacă te-mpiedici de-un KFC pe drum, cu ce stingi the spicy wings? Cu Pepsi, obvious. Deci? Păi doar dacă un Edi plin de tupeu s-ar duce la McDonalds ca să ceară-un Pepsi cam asta ar fi dovada de neonestitate și concurenta neloială, nu-i așa? Așa că cu Mecdonaldu’ m-am făcut Coca Cola iar cu Chei-ef-siu’ m-am făcut Pespsi, ce-i rău în asta? Deci ciocu’ mic bărzăuni tăvăliți prin ciocolată și mai respirați un pic între două bătăi de câmpi. Pardon, am vrut să zic de aripi!

Dar ca tabloul („Teiști odihnindu-se” de Camil…) să fie complet colorat nu pot să nu observ prezența sprințară și machiavelică a domnului profesor în știința pe nedrept numită astfel, și-anume matematica de ziua a șaptea. Mie-mi place de domnul Luchian și de el filozof. Iar asta pentru că filozofii în general nu consumă băuturi carbo-gazoase datorită lui NaC6H5CO2, adică mai pe românește benzoatul de sodiu, care se știe că este „asociat cu o reducere a coeficientului de inteligenţă, IQ, de aproape de 5.5 puncte” (asta de la sora Wiki citire). Și cum Edi se pare că are IQ-ul mai mare în ciuda carbo-gazoaselor pe care le consumă ‘ntr-una, atunci nu cumva Eclesiastul are dreptate când spune că totu-i deșertăciune și goană după Pepsi? Dar altceva mă impresionează la domnul profesor de limbajul alinării. Insistența cu care declară apoteotic că domnia sa n-are nevoie de argumentele șubrede ale credincioșilor chinuiți de îndoieli ca să demonteze evoluționismul ci doar de manualul anti-darwinistului începător de la Berlinski Press. Adicătelea vezi doamne, un evreu agnostic e mai tare-n vuvuzelă ca evreul cel din Nazareth?

Bine, hai că nu se pune-așa problema, dar macar domnu’ predicatoru’ recunoaște că dacă nu era domnul Isus el sigur ar fi ateu pe când domnu’ profesoru’ care nu-l bagă pe Doamne Doamne în logaritmii filozofiei e mai teist decât toți credincioșii la un loc. Tre’ să recunosc că-i misterioasă filologhia asta deoarece profesorii spun lucruri traznite fără să cadă nimeni de pe scaun. Deci chestia aia că ce-a rămas neexplicat dintr-o teorie, ar invalida teoria-n sine mi se pare atât de duioasă încât îmi vine să plâng de fericire și să m-apuc de socialismul științific… Oare domnul filozof nu simte niciun vibrato când își dă cu ciocănelul peste dește? Conform acestui argument nici teismul n-ar fi valabil deorece ceea ce nu poate explica despre Dumnezeu este suficient de zdrobitor ca să anuleze tot ceea ce pretinde că explică. Eu i-aș sugera la domnul matematician să mai bea din când în când și puțină Cola din pricina deselor sale îmbolnăviri și să caute niște argumente mai țăpănoase, altfel e vai de mama ei de filozofie, cu tot cu cine-a făcut-o. E bine totuși că mai auzim și alte perspective.

În final, colac peste pupăzoi, tre’ să spun că emisiunea mi-a placut foarte mult iar domnu’ predicatoru’ și cu domnu’ profesoru’ fac o figura frumoasă! Mai aștept emisiuni cu ei. Nu de alta dar nu mai vreau să intru-n silenzio stampa again. Hai vuvuzela!

PS: Edi, mai lasă frate zaharoasele alea că te agiți ca un Pepsi și uiți că Marius nu pune întrebări idioate de florile portocalei. Și nu-i frumos să expui moderatorul în public, răcnind din toate vuvuzelele că nu știe ce vorbește. Vezi că nu se știe niciodată când se-nvârte roata morii, țac, țac, țac. Bad Edi, bad!

Neliniști gramaticale

In ce situatii imperativul verbului ´a fi´ se scrie cu un i si cand se scrie cu doi de i ?” (de la un nepoțel rătăcit pe melegurile mănoase ale internetului)

Klaudelu’ lu’ bunelu’ pentru ce mă ispitești? Cum scrie-n gramatica aia de a V-a? Cum citești în ea? Întrebarea ta are nuanțe de pleonasm, știai? “A fi” se scrie cu doi “i” doar în cazul imperativului afirmativ, “Fii deștept că țara geme!” și-a conjunctivului prezent (ăla care-ncepe cu “să”…), “Tu să fii sănătos”. În rest se scrie c-un singur “i”, indiferent dacă-i la afirmativ sau negativ. Există o excepție în cazul imperativului negativ: aici de suparată ce e, formei ăsteia negative îi cade un “i” de la atâta enervare, și va arăta cam așa, “Nu fi papagal!” Însă dacă intervine vreo situație în care apare forma conjunctivul prezent la negativ, atunci, paradoxal, asta își revine brusc din suparare și-și culege “i-ul” de pe jos și va arata așa, “Vreau să nu fii fățarnic”. Cam asta-i regula de bază. And by the way, unchiul grigorie nu face corecturi pe text de dragul gramaticii ci doar de dragul contrazicerii, înțelegi? Așa că-n spatele unor corecții gramaticale s-ar putea să se ascundă unele existențiale. Vai de păcatele mele, ca doar nu mă bântuie duhu’ lu’ Pruteanu ca să am obsesii d-astea morfologico-gramaticale! Și mai ales la etatea mea…

PS: pentru că-n ultima emisiune n-am gasit nimic vrednic de comentat, d-asta m-am apucat de gramatică…