Ța, ța, ța, căpriță ța!

Deci în ciuda unor reacții stupide și complet inutile emisiunea a reușit să mă convingă pe deplin că maieutica baptiștilor este net superioară maieurilor adventiste, decolorate și răsfirate de atâta teologie abstractă. Jos pălăria în fața acestor revelații! Dar ca să nu mă rătăcesc prematur prin introduceri fără sens am să purced direct în puțul gândirii și să-ncerc să identific cam ce feți frumoși a mai născut moașa baptistă cuprinsă de fiorul ginecologic al durerilor facerii.

Totul începe cu domnul profesor care fiind marcat de lectura baptistă a cărții cu pricina a decretat teologic că sărmanul Iov a suferit din cauza pariului făcut de Dumnezeu cu ucigă-l toaca. Că Dumnezeu nu joacă zaruri asta o știam de la Einstein sau de la Edi dar că Dumnezeu iubește pariurile, asta da revelație. Nu numai că face pariuri dar se pare că le și câștigă, conform domnului profesor baptist de ziua a șaptea. Iată că Iov a rămas neclintit ca stânca. Da’ ce facem cu nevasta lui Iov? P-asta de ce n-a pus nimeni niciun pariu? E clar că sora a căzut de la credință după ce i-a murit toată cireada de copii din dotare dar cum Dumnezeu nu-i interesat de dilemele ontologice ale mamei ci doar de neprihănirea stoică a tatălui, concluzia-i superbă: nu paria niciodată p-o iapă pentru că asta leșină după primul manej; doar armăsarii cu bube primesc răsplata finală!

A doua revelație din apocrifa după Iov este că-n sfârșit s-a identificat ultima specie de animal marin, Leviatanul. Conform serviciilor secrete baptiste Leviatanul n-ar fi fost o specie de crocodil patriarhală, idealizată și poetizată-n descrierea cu pricina ci chiar dracu’ gol care scoate fum pe nări și are motor în doi timpi și trei mișcări pe bază de propulsie cărbunară. Bun, dacă Leviatanul este ucigă-l crucea ascuns prin păpurișul literar și mlaștinile mistice ioviene, atunci cine-i ipopotamul (sic!) cocoțat doar câteva versete mai sus? Vreun hipopotam sau rinocer? Dar cum domnul baptist nu-mi dă voie să aplic literal floricelele literare e limpede ca trebuie să fie vreo altă orătanie. Să fie Sauron? Poate Mama Zmeilor? Sau Talpa Iadului? Așteptăm revelații ulterioare. Deci după ce diavolului i-a fost smulsă-n final masca de piele de crocodil, concluzia se anunță foarte duioasă: Dumnezeu are probleme cu crocodilii din delta Nilului care au început să se creadă reîncarnarea lui Satana pe pământ și mușcă oamenii neprihăniți, disperați fiind că mai au puțină vreme!

Dar revelația care a pus capac la putina cu brânză baptistă a fost afirmația că Dumnezeu nu știe exact daca eu la micul dejun mănânc cereale de la Kellogs, Nestle sau Romcereal. El știe doar variantele posibile dar nu decizia finală. Și dacă nu mănânc cereale, ce face Dumnezeu? L-am luat prin surprindere? Să înțeleg că Dumnezeu este într-un suspans permanent? Ca-n filmele cu James Bourne? Niciodată nu știe cum se termină povestea? Deci chestia mi se pare foarte încurajatoare pentru că dacă mi se întâmplă ceva rău, e clar că Dumnezeu n-a știut de varinata asta deci este inocent… Și să mai spună careva că baptiștii nu-s cu haru’!

Domnul profesor insistă suspect de mult că finalul cărții este metaforic; deci caprele, berbecii, găinile și copiii sunt chestii simbolice și se referă la răsplata finală. Sună foarte umanist și echitabil. Dar de ce n-ar fi la fel de metaforic și-nceputul cărții? Că oricum mijlocul pare-o văicăreală existențialistă orientală demnă de emisiunea „Iarta-mă” și „Din dragoste”. Iar aserțiunea că diavolul era speriat de moarte ca nu cumva Iov să-și schimbe orientarea teologică mi-a căzut ca o friptură de miel: atât de gras pentru un ficat așa de slab! Doamne, nu-i spune că răul vine de la mine că altfel cade ăsta micu’ și neprihănitu’ de la credință. Mai bine lasă-l să creada că totul vine de la Tine. E dat dracului diavolul ăsta! Însă la sfârșit după ce Iov își primește porția de capre bălțate pe tarlaua pătrată, are el o teologie mai corectă decât înainte de căderea-n disperare a soției lui? Nu, Iov crede mai departe că Dumnezeu l-a binecuvântat cu sfănta suferință ca să-i dea mai multe capre și măgărițe decât avusese inițial în geneza. Din faliment în faliment până la victoria finală!

Concluzia? Copii nu vă jucați cu focul! Niciodata nu ști de unde sare ța, ța, ța căpriță ța. Sau chiar țapul Azazel…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s