Calule mănânci pișcot?

Pentru că la O&P subiectul e atât de fascinant încât îmi vine să mă fac pastor la Băilești și doctor la Scornicești m-am hotărât nitam nisam să scriu despre o temă dragă grătarului meu, și-anume dietă și hrană (parcă așa se scrie, sau cu majuscule…?). Și nu cred că m-aș fi deranjat să-mi schimb „dieta” de hrisoave dacă nu întâlneam pe blogurile Republicii Adventiste Române o sursă inepuizabilă de sfaturi, rețete și îndemnuri la pășunat. Deci nici n-am intrat bine pe blogul cu pricina c-au și-nceput să bâzâie detectoarele de carne, lapte, brânză, ouă de-mi țiuiau urechile mai rău ca la AC/DC. Bun, am înțeles că din cauza vacii nebune de-atâta muls și-nfometare, hrana animalică nu-i chiar sănătoasă la cap și trebuie evitată de șapte ori pe săptămână, cam trei mese pe zi. Hai, treacă meargă dar când am dat de subiectul sensibil al focului, m-am făcut pară!

Continuă lectura

Geografia mântuirii neamului

Ce frumoasă-i lavaliera celui ce aduce vești bune în studio! De-abia acum pot zice cu emoție sfântă, „Doamne, îți mulțumesc că nu-s ca ceilalți necreștini, daioiști, budiști, hinduși sau chiar ca Tom Cruise ăsta.” Acum stând drept și judecând strâmb mă întreb dacă nu cumva n-a dat miracolul peste mine pentru că deși născut fiind (păduri cutreieram) în Dracea, the state of Teleorman, totuși în ciuda tuturor predicițiilor și predestinării voi ajunge în Împărăție cu yachtul lui Abramovici. De unde sunt atât de sigur? Binecuvântată fii emisiune!

Continuă lectura

De ce adorm pe canapea

Deci cum stăteam eu așa tolănit ca Ivan pe divan și ascultam emisiunea cu mare luare aminte numai ce-am avut simțământul freudian că m-apucă iar somnul psihanalitic și-ncep a scrie iar bazaconii cu ochii deschiși pe-o tastatură goală. Trebuie să mărturisesc că vocea patriarhală a doctorului Cocar și fluența ideilor profesorului Ionică au avut un efect odihnitor de tip Dopler de-am crezut că-mi pleznesc urechile de atâta liniște psihologică. Nu știu de ce dar pe toată durata emisiunii m-a durut așa de tare inconștientul de m-am speriat cumplit. Adevăru-i că nici nu m-așteptam să am vreun inconștient prin creieri. De unde-a mai apărut și ăsta chiar nu știu. Ultima oară când am fost conștient că n-am subconștient era să rămân inconștient de-atâta emoție behavioristă. Până la urmă am luat un antifurazolidon care mi-a luat senzația de forfoteală neuronală cu mâna. Acum mi-e și frică să strănut…

Continuă lectura

Furóul Monalisei

Sub egida Ministerului Culturii, Manelelor și Dosarelor XXX și având ca motto, „Foaie verde mărăcine, dă mamă cu biciu-n mine”, Sahia Film prezintă documentarul „Critica pornografiei pure: eu te-am făcut, eu te omor!”, regia și adaptarea scaunelor, Eugène Ionesco. Distribuția a fost următoarea: Omul de Cultură – MI (un devorator discret și introspect al culturii de cumetrie); Omul de Artă – EC (fratele predicator care simte apăsarea malefică a tăcerii mieilor lui Hannibal Lecter) și Omul Nou – VP (un hermeneut fin dar agresiv al artei naive moralizatoare). Introducerile fiind făcute, cred că-i timpul să-l băgăm în priză pe rotten tomatoes aggregator și să vadem cam câte roșii pe pixel pătrat ar merita pelicula culturală contemporană.

În ciuda functților și-a pretențiilor culturale foarte evocatoare, domnul de la CNA a reușit să contrazică proverbul romanesc despre moștenirea genetică la feline. La dânsul se aplică altfel: „ce naște din pisică, șorici mănâncă!” Domnul de la Sahia Film pare cam străin de cultură dar foarte dibacic la politică. Iar asta pentru că se știe că la CNA n-ai șanse să bei o bere la masa consiliului decât ca pedelist nicidecum ca iluminist. În rest, în afara unor interjecții culturale de genul, „marș”, „bla, bla, bla”, „pauză”, „cauză”, „cartof”, „țeapă”, „jur”, „capace”, „manele”, n-am reținut alte idei novatoare specifice devoratorului de cultură care este… om politic, bineînțeles. Dar cred că la cumetrii trebuie sa fie foarte simpatic când îl îngănă pe Florin Salam și Marius Babanu.

Am rămas tufă de Veneția când în fervoarea sa de a fi mai catolic decât papa și mai open-minded decât Cicciolina, domnul estetician de ziua a șaptea a trecut pornografia pe lista celor șapte arte marțiale la pozitia opt! Dacă e artă sau nu, asta e greu de susținut pentru că nu suntem specialiștii acestui gen literal și foarte explicit ci doar ne dăm cu parerea noastră de neofiți puritani. Acum nu trebuie să înțeleagă nimeni de-aici c-avem dezlegare la pește și că putem accesa free arhiva de filme deocheate pentru a ne culturaliza și întări nervul optic artistic, sau mai toți nervii în general. Exprimarea a fost doar un artificiu literar foarte eficient, adică o hiperbolă, iar asta ca să-i demonstreze domnului Pătrana că dacă fratele Leonardo ar fi pictat-o pe Mona Lisa în furóu și portjartiér, tot la Louvre ar fi fost expusă iar lumea ar fi dat bani grei ca s-o vadă-n négligé! Acestea fiind spuse cred c-am reusit cumva să-l exonerez pe domnul predicator de acuzațiile celor care-au vrut să audă-n emisiune doar cuvântul magic format din șir de X luate câte trei…

Dar cireașa pietroasă de pe coliva artistică a pus-o domnul care are masteru’ la UNESCO și care răspunde de Biblii pe toată țara românească. Domnul Pătrana a rămas siderat de puseurile culturale ale domnului predicator care lua apărarea la toți ratații ăia de artiști, niste incompetenți care n-au produs mare scofală-n viață în afară de Luceafărul, Idiotul, Macbeth, Mizerabilii și Frații lui Iosif. Ce să mai, niște vameși și nihiliști! Domnul din dreapta domnului Constantinescu cred c-a fost activist de partid într-o viață anterioară sau cel puțin proletcultist de ziua a șaptea. Atâta fervoare și idealism agrar l-ar fi băgat la pușcărie până și pe A. Bogdanov. Cred că nici Cernishevsky cât era el de ideolog revoluționar nu putea pune mai bine întrebarea sublimă „Ce-i de făcut?”. Totuși n-am înțeles de ce domnu’ Pătrana fugea de păsările lui Hitchcock ca ucigă-l toaca de exorcizare în timp ce descria cu lux de amănunte micțiunea artistică a doamnei ușoare care se vomita pe sine pe-o scenă infamă pariziană. Prin contrast unchiul Alfred pare Noe cu porumbelul pe lângă regizorul ăsta de teatru aurolac cu vezica-n pioneze și voma pierdută la poker.

În final, ca să-i dau totuși dreptate domnului de la CNA, poate c-ar fi meritat o păruială-n direct între domnu’ Pătrana și domnu’ predicator deși acțiunea n-ar fi fost chiar echitabilă, păruiala deplasându-se doar într-un singur sens, fiind exclusiv unilaterală… Dar măcar facea niște rating. Așa, cu ce ne-am ales? Doar cu niște scaune pe care doar Eugène Ionesco mai reușea cumva să le aranjeze-ntr-o piesă de teatru. Unde ești tu Vijelie, ca punând mâna pe ei, să-i împarți în două cete, maneliști și azeșei!