Dacă gramatică nu e, nimic nu e!

vreau sa spun pe sleau ca desi sunt sigur ca te vei simtii tentat sa iti deschizi dulapul cu arme grele si le pui in folosinta pentru a eradica aceasta nestrusnica incumetare, ti-as recomanda sa le pastrezi pentru personaje mai babane… Mai mult decat atat am un principiu care stipuleaza ca nu exista pe lumea asta vre-un blog psudospiritual care sa merite mai mult de trei postari din partea mea ceea ce face ca viitoarea mea prezenta pe forumul asta sa fie posibila dar foarte improbabila.

Pentru cei care n-au înțeles despre ce vorbește fratele de mai sus, vă rog să poftiți în această cămăruță unde s-a comis o mică discuție despre necesitatea existențială a lui „a fi sau a nu fi” a hrisoavelor care sunt, au fost și vor mai fi. Încă din startul debutului acestui început primar aș dori să-l dezamăgesc ușor imperceptibil pe fratele necesar (acesta-i numele-i de luptă), comunicându-i morfologic că singurul motiv pentru care m-am hotărât, în sfârșit, să-l pun la panoul de onoare este că am o depresie de plictiseală și n-am găsit altă rimă despre care să scriu (văd că băieții ăia de la O&P sunt deja în terapie intensivă, iar ceilalți băieți de la Oxigen2 au trecut pe toate coloanele geologice și istorice cu putință). Dar să trecem direct la fapte.

E adevărat, n-am nevoie să deschid dulapul cu armele grele ci doar sertarul din dreapta unde unchiul grigorie ține cu adâncă pioșenie un exemplar al DEX-ului, ca să fac o scurtă anamneză gramaticală a pacientului nostru. La punctul patru al apelului său către lichelele și lichenii aciuiați prin blogosferă și după ce-l compară pe grigorie cu boschetarul ăla de Don Quixote, fratele necesaru’ se-nfinge brusc în moara cu noroc și scapă măgărușu-n păpușoi: „… de fapt s-a asezat in rolul lui Don Quixote si ca nu i se potriveste de loc„. Are dreptate. De loc nu sunt din regiunea Castilla-La Mancha, ci din zona Dracea-Belitori. Însă e foarte probabil că Sancho Panza a vrut să deseneze ceva de genul: canci, ciuciu, cotu’ pișcotu’, labele și botu’, din părți, ioc, nexam, oha, o laie. Adică banalul deloc, care este un adverb nenorocit și care prevestește numai crize, lipsuri și recesiuni și-n general mai nimic, după cum a încercat și necesaru’ în povestea duioasă de mai sus.

Dacă în privința lui „de loc/deloc”, confuzia este mai probabilă iar de vină-s cei care au inventat tasta aia lungă numită space/spațiu, atunci când vizitatorul nostru se enerzează și rupe-n două un cuvânt nevinovat, aia e premeditare-n toată regula gramaticală. Chiar în citatul expus la vitrină suntem abuzați de următoarea crimă împotriva adjectivelor nehotărâte: „nu exista pe lumea asta vre-un blog psudospiritual care sa merite…” Așa grăit-a necesaru’ și pe bună dreptate. Vre-un nu există niciodată, nici pe lumea asta nici pe lumea cealaltă! Altfel cum se poate explica încăpățânarea unui cuvânt care nu vrea și pace să se despartă-n două, dar împotriva voinței lui este rupt de trupul țării, așa de forțat și violent de parcă ar fi granița între Kosovo și Serbia. “Vre-un”. Adică ce poa’ să-nsemne avortonul ăsta de “vre”? Nu era mai corect “vr-e-un”? Era mai simetric. Sau mai bine, “v-r-e-u-n”? Adică pe litere!

Și uite așa, din aproape-n aproape ajungem și la afecțiunea foarte des întâlnită în rândurile scriitorilor mici și mijlocii, adică problema lui i și doi ii. Și culmea, apare în același paragraf al tuturor moaștelor gramaticale: „…sunt sigur ca te vei simtii tentat sa…”. Cum mă simt eu acum nu vreau să știe cutezătorul pionier dar se știe că-n general cam „orice verb care la infinitiv se termină în -i se termină într-un singur i” (săru’ mâna maica diacritica). Adicătelea, a vorbi, a ciordi, a trăncăni, a sforăi, a mugi, a behăi etc. Chiar și a simți, culmea nesimțiri/nesimțirii (a se alege varianta incorectă) se supune aceleiași reguli. Așa că n-am nici cea mai vagă banuială de ce domnul resposabil cu retrocedarea literelor cuvintelor deposedate abuziv, îl încarcă la inventar pe a simți cu încă un -i. Să fie generozitatea creștină? Indulgență maximă? Mila față de cel sărman? Sau poate a doua milă? Cred că cel mai singur e al doilea -i!

Cât despre celelalte aspecte mai „grele” ale intervenției domniei sale, nu mai e cazul să intrăm în amănunte. Judecați boieri dumneavoastră dacă fratele necesaru’ nu cumva și-a uitat acasă particula „ne” înainte de nickname-ul său foarte „necesar”. Poate așa s-ar explica redundanța cu care încearcă stoic să-și mascheze deficitul de lichidități propoziționale, că de idei nu prea poa’ să fie vorba. Așa că-i mai înțelept să rămânem doar la analiza textului. Se știe că dacă gramatică nu e, nimic nu e!

Anunțuri

11 gânduri despre „Dacă gramatică nu e, nimic nu e!

  1. Grigorie, maică, vezi că în același articol, la sfârșit, pomenesc și de „a înmii”, „a se sfii”, „a prii” și ”a pustii”, astea fiind singurele verbe care la infinitiv se termină în doi i.
    (Pentru copiii doritori de mai multe explicațiuni: despre vreo vs vre-o și vreun vs vre-un am scris aici, iar despre deloc vs de loc, aici.)

  2. Grigore

    N-am globul de psihanalist la mine (s-a stricat si l-am dus la un service autorizat, sa speram ca il pot repara pe asigurare), dar daca l-as avea, probabil mi s-ar arata ca acel necesar cerseste atentie.

    Dupa cum baterea laptelui ne ofera delicioasa smantana, zbaterea blogului poate produce lapte…matern, atat de necesar imbunatatirii imaginii de sine.

    Pentru asemenea consultatii eu as pune taxa de intrare sau plata in natura

    • Ai dreptate Ianis Karaianis. Ai punctat ezact (sic!) la subiect și predicat. Fratele nostru necesaru’ nu știa cum să iasă la înaintare și l-a găsit pe grigorie pe post de PR! I-am făcut hatîrul, mi-a fost milă de anonimatul domniei sale și l-am pus la gazeta de perete. Mai mult de-atât ce mai vrei? – vorba lu’ cântecu’ de la adunare. Problema e că necesaru’ voia să joace la nivele de sus când el sireacul nici de basic level nu trecuse, adică grammar level. Oi fi eu milostiv dar nu mă lasă sora diacritica să intru-n vorbe cu persoanele străine care abuzează ziua-n amiaza mare pe tanti gramatica. E pacat de Graur și Pruteanu!

    • Deci Filuțu lu’ tătuțu când ai să reușești să comunici ceva inteligibil, măcar propoziția originară din sfântul abecedar, „Mamă, Lică ară!” sau „Ana are mere”, atunci s-ar putea să-mi fac timp și pentru tine. Până atunci, relaxează-te pe alte bloguri dacă aici ți se pare că locu-i prea strâmt. Nu vreau să cazi de la necredință din pricina mea.

  3. Multam Sir Grigorie,mi-a facut placere sa-ti citesc Hrisoavele,si la urma urmei ce poti sa ceri unei persoane de la „tiara” ce sta mai prost cu materia cenusie ;incearca, ca moarte n-are .
    Cu respect!

  4. Daca n-ati fi vesnic pornit in sfanta cruciada impotriva celor cu gramatica netaiata-mprejur, poate n-as recidiva. Frunzarind asa prin bloguri, dau iarasi peste niste economii de cerneala; citez din epistola lui Grigore catre Zoe: „Lasă, vii cu vii și morții cu morții. Le servești satisfacția care n-o merită.” Asta-i chiar le comble de la grammerde: nicio zicatura fara zbarcitura! Dar cum doar in lumea pionilor astea se cheama erori gramaticale, iar in cea a cailor, nebunilor si cronicarilor sunt doar licente poetice, ma resemnez. Totusi, pentru cei interesati, a se revedea binecunoscutele explicatii:
    http://diacritica.wordpress.com/2009/09/16/vi-vii-vi-i-viii/
    Cat despre „prabusirea acuzativului”: http://diacritica.wordpress.com/2009/07/08/mirosul-degajat-la-distanta-vs-mirosul-degajat-la-fata-locului/

  5. Nene Grigorie, cred că tastatura ta (sau cheibordu`, cum îi zice pe la voi) îți joacă feste: tu vrei să se enerveze, tastatura cică „se enerzează”… Cât despre „Așa grăita necesaru’”, mă dezamăgești. Chiar nu ți-a mai rămas o liniuță de unire (sau despărțire, cum vrea mușchii tăi cerebral, mânca-i-ar nenea)? Că dacă nici ortografie nu e, atunci ce mai e?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s