Că Antihristul trebuie să vină înaintea Hristului asta se știa deja din Evul Mediu dar că Domnul avea să pogoare harul deosebirii duhurilor peste poporul român, asta se numește clauza națiunii celei mai favorizate. Românii întotdeauna au știut să aprecieze adevăratele valori ale spiritului și nu s-au lăsat deloc corupți de spiridușul capitalismului; ei au fost mai mereu inspirați de duhul semănătorismului. Pentru cei mai puțin familiari cu asemenea ideologii țărănisto-fantastice, poate c-ar fi bine și patriotic să perorăm puțin pe șanțul acestei configurații fără fond dar pentru că nu avem timp și nici dispoziție îi invităm duios pe cititori să se descurce singuri.
Se știe că prosperitatea nu-i de la Domnul ci de la domnu’ care-a scris Die protestantische Ethik und der ‚Geist‘ des Kapitalismus și care ne-a învățat că până nu muncim ca dracii care știu că mai au puțină vreme și dacă nu economisim ca elvețienii care au tot timpul din lume, atunci suntem repetenți definitiv la ora de religie. Căci despre religie ar fi și vorba, vezi Doamne, după spusele imperialistului de Weber, care n-a avut ce face și a separat împărțirea diviziunii muncii (iertat să-mi fie puseul pleonasmic dar am înțeles că face bine la dislexie) după serviciul divin de la ora 11.00.
Conform teoriei lui Maximilian Mărturisitorul, cei care-o lălăie pe la biserică cu tămâie, aghiasmă și multe acatiste ar avea, așa, o jenă existențială când vine vorba de muncă, aceștia preferând contemplarea și mai puțin asfaltarea. Tot el mai zice că apucătura asta ar fi și endemică, cei din sudul Europei fiind mai lesne infectați de bacilul canci. Cred că d-aia și patogenul nostru are formă de bastonaș, e ca un fel de premoniție genetică, ceva în genul, munca dăuneză grav sănătății, sărbătorile, așa și așa. Pe de altă parte, cei din prin nordul continentului, care se duc la biserică ca la ședința de partid și unde primesc neîncetat îndemnuri de genul, “nici muncă fără pâine, nici subvenții fără agricultură” sau “răscumpărați vremea căci pensia-i departe” ar fi dat în patima și cultul muncii (niște fanatici!) și-ar fi mult mai ispitiți să se unească cu Mamona decât bascii cu Barcelona.
Bun asta a fost doar așa o introducere sfioasă în maieutica problemei, chiar dacă maieul e deșirat iar problema e cu totul alta. De fapt care-i problema? Problema e cu spațiul Schengen. Se știe că Țara Românească a avut mai mereu o relație captivantă cu strămoșul spațiului, încă de pe vremea când el era divizat iar noi la fel de decuplați, noi valahii reproșându-i constant că n-am avut timp să facem politică și geografie deoarece ne-am ocupat de turci și iahnie. Că l-am ținut pe Antihrist la vamă timp de secole ăsta nu mai e niciun secret dar că Antihristul și-a deschis singur ambasadă de unde emite pașapoarte personalizate și c-a dat dezlegare la navetă prin comunitate asta da revelație. Și ca o ironie a sorții, se pare că tot pe noi românii trebuia să cadă povara deconspirării și apărării sărăciei, nevoii și neamului de șiretlicurile diavolești și biometrice.
Căci despre apocalipsa biometrică este vorba și doar un grup de senatori drept-credincioși ar putea-o împiedica prin interzicerea tuturor pașapoartelor cu semnul fiarei, adică având cipul mamei ei. Și iată cum harul hermeneuticii textului biblic a fost retras de la specialiștii și birocrații în apocalipsă, adică cei de etnie adventistă, care încă privesc uimiți spre noul Papă dar a fost revărsat generos peste cei mai umili dintre umili, niște isihaști inspirați de duhul austerității și cocoțați în viziunea de pe muntele Pathos! Se pare că de-acolo a plecat și interpretarea celui mai dificil număr din istoria lumii iar nu degeaba Angela este furioasă că i-au fost dejucate planurile de a-i însemna biometric pe toți, mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, greci și români ca să primească un pașaport în mână sau o flegmă pe frunte și să nu poată călători sau fura fără să aibă cipul acesta care este un număr de Frau iar numărul ei este șase sute șaizeci și scheiße!
Concluzia este iminentă și imperativă: români renunțați și la cardurile de identitate, și astea au fost compromise, și retrageți-vă în munți ca să țineți piept cu paseism și idilism, duhurilor occidentului care amagesc pe toată lumea dintre care cel mai viclean este cardul! Dacă n-aveți ce face și citiți-veți invers cuvântul CARD o să fiți marcați definitiv de-un fatalism iremediabil: de kapitalism poate că mai scapi, de apocalips niciodată.
grigore după ureche 