Feriți-vă copiii! Se-aude iar vioara…

Deci cum umblam eu câine surd la vânătoare pe blogurile patriei noastre, numai ce-am fost izbit de-o știre horror vecină cu apoplexia, care mi-a confirmat brusc că România încă se află pe primul loc în Europa la producția de semne și minuni. Adică ceea ce la europeni este cu neputință, la români toate lucrurile sunt cu putință. Probabil ăsta-i și motivul pentru care Dracula nu poate fi exportat și-n țările destul de apusene, deoarece doar la noi mănânci usturoi și gura nu-ți miroase iar sângele apă nu se face! Conform unor surse beton se pare că-ntr-o regiune misterioasă a valurilor Dunării, a fost readusă la viață o fosilă despre care se știa că este pe cale de dispariție. Însă cercetătorii de la muzeul figurilor de ceară din localitatea cu pricina, folosind o tehnologie de reactivare pe baza unui praf alb (CaBr2.6H20) adică bromura de calciu (armată, ceai, relaxare…), au reușit să detecteze în litera şi spiritul unor manuale, formele de revenire-n sânul bisericii a unor fosile pierdute și stinghere.

O astfel de fosilă este și VF, un fel de Johnny Mnemonic cu accese de amnezie îngrijorătoare, dar un cyborg romantic care poate recita evlavios peste 150 de poezii în timp ce mâinile-i zburdă duios, când pe-o vioară, când pe-o fecioară! Denumirea științifică a acestei forme de viață din perioada pre-morală a lumii este, pedophilus errare humanum est, și indică orientativ dar nu exhaustiv, spre capacitățile si adaptabilitățile speciei de mamifere triste pe care o reprezintă cu-atâta acuratețe ontologică. Este vorba de un compus biologic primitiv, la granița dintre pediatrie și psihiatrie, care are o capacitate de camuflaj incredibil de mare la condițiile imprevizibile ale mediului, asta judecând după perioada lungă de gestație a operei de caritate prestată sistematic și bolnăvicios. Camuflajul la rându-i este poziționat strategic, la granița dintre scripcă, scriptură și bâză, legătura dintre ele fiind de natură strict mistică, nicidecum folclorică.

Cel mai interesant moment din istoria evoluției acestui caz, de altfel crezut dispărut definitiv prin prafurile deșerturilor australiene, este momentul prezent, când așa cum peroram mai sus, bătrânul rătacitor a fost primit de mâna dreaptă și miloasă a bisericii locale, fără nicio ezitare sau tremur tip Parkinson, ci ferm, frățește și copilărește! Probabil că s-a intonat în prealabil și imnul, “Domnul iubește copiii cuminți”, s-a făcut și nelipsita rugăciune de consacrare iar după ce toate formalitățile au fost exemplar îndeplinite, cetățeanul VF este liber din nou să profeseze ceea ce știe cel mai bine: fricțiunea mâinilor și abureala gurii. Sigur că nimeni n-a ajuns cu iertarea până la 70 de ori câte șapte, așa că nimeni nu se poate dezvinovății că și-a consumat creditul iertand, mai ales că acum harul s-a înmulțit și mai mult, direct proporțional cu numărul de victime pe continentul pătrat.

La final, în concluzia acestei scurte note informative, este bine să se știe că datorită generozității oficialilor muzeului de ceară și tămâie din localitatea paranormală cu pricina, mumia a fost repusă-n circuitul public, fiind expusă liber și democratic tuturor categoriilor de vârstă, dar mai ales claselor credule și vulnerabile. De la corespondenții noștri din teritoriu aflăm bunăoară că zilele-astea expoziția cu vânzare se află-ntr-un turneu prin muzeele din Spania, unde minunea din zona Dunării poate fi analizată pe viu, fără sosii sau făcături ieftine. Organizatorii pot garanta fără nicio falsă modestie că moaștele recitatoare de psalmi vor putea produce multe lacrimi, ca semn clar că minunile încă există. Bineînțeles, e vorba de lacrimile victimelor. Iar asta pentru că se știe foarte bine că icoanele nu lăcrimează niciodată!

PS: sfatul lui grigorie: “Feriți-vă copiii! Se-aude iar vioara…”

Reclame