Șase sute șaizeci și scheiße

Că Antihristul trebuie să vină înaintea Hristului asta se știa deja din Evul Mediu dar că Domnul avea să pogoare harul deosebirii duhurilor peste poporul român, asta se numește clauza națiunii celei mai favorizate. Românii întotdeauna au știut să aprecieze adevăratele valori ale spiritului și nu s-au lăsat deloc corupți de spiridușul capitalismului; ei au fost mai mereu inspirați de duhul semănătorismului. Pentru cei mai puțin familiari cu asemenea ideologii țărănisto-fantastice, poate c-ar fi bine și patriotic să perorăm puțin pe șanțul acestei configurații fără fond dar pentru că nu avem timp și nici dispoziție îi invităm duios pe cititori să se descurce singuri.

Se știe că prosperitatea nu-i de la Domnul ci de la domnu’ care-a scris Die protestantische Ethik und der ‚Geist‘ des Kapitalismus și care ne-a învățat că până nu muncim ca dracii care știu că mai au puțină vreme și dacă nu economisim ca elvețienii care au tot timpul din lume, atunci suntem repetenți definitiv la ora de religie. Căci despre religie ar fi și vorba, vezi Doamne, după spusele imperialistului de Weber, care n-a avut ce face și a separat împărțirea diviziunii muncii (iertat să-mi fie puseul pleonasmic dar am înțeles că face bine la dislexie) după serviciul divin de la ora 11.00.

Continuă lectura

Anunțuri

Danga-langa, langa-danga

Din ciclul „vaca cât e de nebună, tot are ceva să spună”, m-am trezit și eu după două săptămâni de hibernare că vreau să spun ceva. Deci cum stăteam ca vițelul de aur mirându-mă ca mâța la wordpress, numai ce dau cu ochii de ultima emisiune a băieților cu ceva perspective dar puțini oameni! Deci Marius s-a întors cu forțe noi și ne-a lovit din plin cu-o nouă șezătoare. Apreciem faptul că domnu’ moderatoru’ se gândește la reumatismul și kilogramele nostre trecându-ne brusc de la sauna umedă la cea uscată și miluindu-ne cu acest up-grade de la invitatul din Florida la cei doi din Loma Linda. Dacă la fratele profesor transpiram ca la balamuc de frica lui 666 sau a duhurilor intertextualității, cu cei doi domni din țara promisă, adică LL, m-am simțit ca vaca la piscină: udă și goală!

Continuă lectura

Lagăr să fie, da’ să știm și noi

Sigur că emisiunea a fost de nota zece dar cum domnul profesor este vizibil afectat de sindromul reducționismului de ziua a șaptea va trebui să mai umblăm puțin la unele puncte și perspective ca să nu se mai confuzeze lumea cu-atâtea cifre și -isme și așa în general de amorul artei. Teoria celor șapte religii care sunt șase sună și frumos și biblic având în vedere că-i plină cartea de combinări de șapte luate câte șase. Și este și practică. Una-i să cauți acu’-n caru’ cu fân și alta-i să cauți grâu’ din colivă. Care grâu nu e departe de noi dar este foarte alergic pentru handicapații ăia de asiatici care au numai orez în cap și paie-ntre dinți. Nu știu de ce-a fost așa de dezamăgit domnul profesor de-ncropeala chinezilor care rămân reci la argumentele fierbinți ale profeției. Da’ e numai normal pentru că se știe că frații chinezi sunt mai influențați de Mao decât de Dao, așa că la ei istoria este rectilinie și uniformă până la victoria finală. Nici nu vreau să mă gândesc la ziua aia pentru că ăștia-s în stare să inunde și cetatea de aur cu produse chinezești, de n-o să mai știi dacă-ai ajuns în Noul Ierusalim sau în Vechiul Shanghai.

Continuă lectura

Eminescu să ne judece!

Domnita Nicole, imi cer scuze, insa am lasat loc la confuzii. Desi v-am semnat pe plic ca destinatara, mesajul se adresa catre, altfel f simpaticul, cronicar si spre alti cativa care mi-au starnit nitel indignarea in chestiunea de fata… Pe de alta parte, citindu-l pe onorabilul Grigore si pe dvs, ceilalti, cum va antrenati la tirul cu sageti inveninate, luand ca tinta pe VF, nu am putut sa nu ma gandesc la morala Scrisorii I a lui Eminescu. Orice om mare, care s-a distins prin ceva, starneste gelozia semenilor lui… Caci, nu-i asa, orice fapta mareata este un afront la adresa oamenilor mediocri.

Păi așa spuneți domnule Sertorius, că-ncepusem să intru la bănuieli, văzându-vă cum v-ascundeți între domnițe ca Saul între vase. Sigur că grigorie-i de vină pentru toată nenorocirea asta care s-a abătut peste biata biserică. De fapt el e cel care-a răspândit bârfa, a distorsionat faptele, a luat și apărarea monstruoaselor victime, a lovit cu săgeți înveninate în unsul domnului și dacă nu era comentariul sprințar (ca să vă citez) iubitele surori și stimații frați ar fi trăit mai departe liniștiți și fericiți până la venirea Domnului pe norii slavei. Sigur că indignarea dvs. este perfect justificată, mai ales acum în ceasul în care biserica a reușit cu chiu cu vai să producă un gest reparatoriu dar tardiv față de această victimă inocentă a bârfelor, răutăților și invidiei mediocrităților de ziua a șaptea. Cred că-mi dau seama că suferința lui de-un an încoace nici nu merită să fie pusă alături de fanteziile abuzatelor din ultimii 30 de ani, pentru că un an în afara bisericii nu face cât 30 în biserică. Vă înțeleg deplin indignarea și mânia sfântă care vă dă ghes să mergeți a treia milă în căutarea bătrânului rătăcitor.

De fapt, dacă tot credem noi în parabola fiului risipitor, aș propune s-o transcriem în practică în lumina ultimelor evenimente. Aș invita toate abuzatele de bună credință din biserică să se strângă, să închirieze un restaurant cochet, să pregătească o masă specială și să-l invite pe bătrânul rătăcitor la ospăț. Să nu-i dea voie să-și recite confesiunea ci să-l acopere cu sărutări și îmbrățișări, să-l invite la masă, iar pe tort să fie pusă cifra exacta și glazurată a numărului de victime ca un dar frumos pentru his re-birthday. Apoi ele să-și ceară iertare c-au fost copile, naive și proaste, pentru c-au crezut că vioara și masajul se pot învăța de la o vârstă așa de fragedă. Apoi să-și ceară scuze și pentru părinții lor care nu le-au crezut pe ele ci pe unsul domnului, și pentru biserica care le-a marginalizat și le-a făcut să se simtă ca cei 40 de copii care l-au bârfit pe Elisei, deci în general să-și ceară iertare pentru toate păcatele cu voia sau fără de voia, și mai ales că nu s-au născut violoniști, sau mai bine să-și ceară iertare că s-au născut pe lumea asta. Cred că numai după această frumoasă mărturisire înaintea oamenilor, victimile vor avea iarăși pace-n suflet și relaxare-n corp iar unsul domnului va putea preda din nou vioara de la basic level în sus…

Regret că Eminescu s-a stins din viață așa de prematur și dubios. Dacă mai traia 100 de ani l-ar fi avut de model pe mnemonicul recitator de psalmi. Cât de bine i se potrivesc geniului giurgiuvean următoarele stângăcii ale marelui poet; “Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic / Universul fără margini e în degetul lui mic.” Câtă anticipare, ce viziune sublimă! Acolo este de fapt secretul, în degetele violonistului… Nu vreau să vă răpesc timpul, poate mai aveți de alcătuit pledoarii și pentru alte forumuri sau în grupele școlii de sabat. Cert este că niciodată nu m-am gândit că Eminescu l-a avut în minte pe geniul nostru pustiu atunci când și-a scris prima sa epistolă către mediocrii. Oare cum ar fi arătat literatura română dacă se-ntalneau cei doi? “Cobori în jos, scripcare blând, alunecând pe-o coapsă!” Cât despre noi, mediocrii și flecarii, găgăuții și gușații nu ne rămâne decât să ne asumăm antiteza din epigonii și să ne simțim rușinați în cugetul nostru sărac c-am îndrăznit să ne comparăm cu geniile neînțelese și misionare ale bisericii noastre sobornicești.

PS: regret că n-ați înțeles cu-adevarat cine face miștoul în toată povestea asta. Biserica nu mai e capabilă sa trateze serios o problemă de-aceea recurge la acest gen de glume ca să-și justifice acțiunile. Din acest punct de vedere, comentariul lui grigorie e mai serios și competent decât tot manualul bisericii, cu tot cu anexe la un loc!


Apostazia Omega sau omega 3?

Uite-așa mi-a crescut glicemia până la 98 pe când citeam comentariul de la același număr și mă gândeam cum în nevrednicia mea, am apucat să văd cu ochii mei și s-aud după urechile mele apostazia omega. E corect surioară, ai dreptate, și eu cred la fel, că baieții ăștia, și mai ales ăl bătrânu’, sunt urmașii lui Kellog și bagă cerealele-n biserică, pardon, ereziile, și mai ales pe aia mai mare, cea cu reforma. Păi chiar așa, până când o să ne țină cu sufletele la gură: el este reformatorul sau tre’ s-așteptam pe altul?

Nu numai că Edi este reformator, asta se știa deja de la emisiunea cu evanghelizările, adventiștii și fosilele dar cred că este mai catolic decât Papa și mai baptist ca Țon. Și asta pentru că nici Papa și nici Țon, n-au vorbit niciodată de rău pe părinții lor bisericești, chiar dacă și ăia au fost și ei oameni și-au mai scăpat cate-o erezie pe-aici, pe colo, și-au mai zis că biserica lor nu-i chiar așa de catolică și universală sau baptistă și botezătoare, cum îi place papii să creadă. Dar uite că Edi zice și strecoară subtil câte una, parcă-ar fi plătit de cei de la Loyola University of Chicago sau Wheaton College of Illinois și nu de frații de la White Estate of Washington de ce!

Și înc-o dovadă că este iezuit, după cum propovăduia deunăzi și călugărul Ronin, e chiar cravata roșie! Da, exact, cravata aia roșie, aparută netam-nesam peste camașă, spune ceva despre orientarea teologică a pastorului cu pricina. Se știe că roșu este culoarea păcatului, apostaziei și babiloniei, culoare pe care preoții, episcopii și cardinalii o poartă inocent de mult. De fapt e chiar stacojiul care se aplică la femeia catolică nelegiută din apocalipsa și la bărbatul adventist apostat din metropolipsa. Și mai e și culoarea PSD-ului, tot niște apostați, care-i critică acum pe parinții lor neduși la biserică, adică pe comuniști, și care acum vor s-apară mai liberali ca Iliescu și mai conservatori ca Voiculescu.

Prin urmare eu propun să ne unim forțele de dreapta, astea cu oile și berbecii, (a nu se-nțelege c-ar trebui să facem alianță cu Jiji, că e vai de Steaua lui!) și să confruntăm cu putere și obstinență apostazia omega, așa cum ne-a ‘nvățat pe noi nenea Walton în bestselărul lui, și să dăm de pământ cu catolicii, iezuiții, baptiștii și adventiștii falși, adică lupii îmbrăcați cu blană de nurcă. Edi trebuie sancționat frățește, cu mândrie și prejudecată, eventual cu crimă și pedeapsă, c-a ‘ndrăznit să spună că trebuie să ne băgăm motoarele-n revizie generală, în garajul cu reforme și revoluții. Vorba lui Ilici: „revoluție și reformă; eu te-am făcut, eu te omor!”

Așa că sora Maria stai tare-n ispite și lupta contra lor, c-asta-i ultima apostazie, dupa omega grecii n-au mai inventat altă literă, deci trebuie să te bucuri că-n sfârșit vine sfârșitul iar virginele se vor trezi direct in reformă. Și numai atunci se va descoperi cine-au fost licuricii și cine mucenicii!

PS: știu, cravata-i albastră, dar cum sunt după ureche, eu am vazut-o roșie! Mai bine daltonist decât reformist.

Mike Mulligan și excavatorul de ziua a șaptea

Mie-mi pare rau de fratele pastor Mike Mulligan care si-a dat singurel cu excavatorul peste aratator. Desi nu recunoaste-n ruptu’ capului ca sora MaryAnne e cam ruginita si anacronica in multe privinte, totusi el o apara cu toata osardia lui de infrastructurist de ziua a saptea si inca mai crede c-o sa termine lucrarea in timpul profetic alocat. Vezi asta-nseamna loialitate si credinciosie.

Ceea ce nu-nteleg eu la fratele cu excavatoru’ este ca pastoria lui e actvia undeva pe alte meleguri, unele mai occidentale ca altele. Daca-si scria poemele de pe malul curbat al Dambovitei nu mi se parea nici ca limba-i de lemn si nici ca tastatura-i fara diacritice. Dar cum el marturiseste cu mana pe tricolor ca face parte dintr-o alta diviziune, una Euro-Africa free atunci incep sa am dileme existentialiste. Inseamna ca treaba e la fel de global warming nu doar la Berna dar si-n toate habitaturile diviziunilor de pe harta vietuitoarelor de ziua a saptea. Pai si eu cand spuneam ca banul e ochiul al’ verde si sticlos al lui uciga-l toaca, nu ma credea nimeni.

Eu n-am nimic cu Mike Mulligan; el isi apara saracia si nevoile si neamul. E de-nteles si nu-s atat de acid si suparat ca floarea de colt sau ca leonidas din 300. Chiar ma simt mandru ca-s roman, ca-n afara de productia minima la export, Hagi, Nadia si Ceausescu, am reusit sa teleportam si ceva mai nou in cealalta diviziune: The Story of Mike Mulligan and His Steam Shovel. Adica, virgula, cum sa-ti sapi singurel groapa fara excavator. Cine citeste (si alte carti in afara de testimonies) sa inteleaga!

PS: pentru iubitorii de literatura CF (child fiction (sic!) le recomad urmatorul link cu parabola lui Mike Mulligan. Asa doar de fun. Sau de fund-raising…

http://www.infrastructurist.com/2009/03/03/lessons-from-mike-mulligans-big-dig/

Goana după zecime

Unchiul grigorie era atent la emisiunea cu decadele si habar n-avea ce comentarii financiare se pravaleau peste forumul de-aici. E nasol daca s-a ajuns sa se comenteaze chiar si-n lipsa emisiunii… Inseamna ca oamenii sunt inciudati si impilati din cauza averii fenomenale pe care biserica a reusit fenomenologic s-o aduca la ea in visterie. Vezi de ce nu-i bun sistemul zecimii? Ca incurajeaza lenea, trantorismul, apatia, barfa si monarhia in biserica. Daca serviciile crestine adventiste de ziua a saptea ar fi fost moca, free si fara TVA, cine se mai supara acum? Poate doar maica Tereza…

Lasand soda caustica la o parte, le-as aminti in treacat stimatilor comentatori ca unii din ei bat campii cu gratie ca viespile la arat. Cu cateva exceptii, majoritatea broscutelor oracaitoare a fost cu mintea la musculite in timp ce majoritatea platitorilor de zecime doreste sa fie lasata in plata ei si a zecimilor ei. Ce n-au inteles distinsii oracaitori este ca cei mai multi fratiori dau zecime doar ca sa fie lasati in pace. Asta e pretul pentru relaxarea din ziua a saptea. Daca n-ar da zecime, atunci n-ar mai avea pastori si inevitabil ar trebui sa-si poarte singuri de grija, sa se resposabilizeze. Asa ca ce striga broscutele verzisoare cu buze rosioare este aiureala gen ariel (detergentul, nu colegul cu nume de mica sirena…), menita sa spele bine capul pe interior ca sa straluceasca chelia a aura divina! Cei mai multi vor si le place sa plateasca zecimea, pentru ca au nevoie de pastori, pentru ca vor sa doarma si sa nu-i derajeze nimeni cu baladele mantuirii. Si daca n-ar mai exista pastori unii membrii tot ar da zecime. Asa din virtutea inertiei sau a-mparatiei! Zecimea este biletul spre cer iar pastorul este nasul. Ce satisfactie mai ai daca atunci cand ti-ai cumparat si tu bilet nu te-a controlat nimeni?

Asa ca vorba fratelui trezorier Solomon, totul este desartaciune si goana dupa zecime.